Acest site foloseste cookies.
Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Vezi mai multe detalii
close
Publicatia companiilor din agricultura si zootehnie

România trebuie să-și gestioneze eficient resursele de apă

5 Noiembrie 2014  Autor: alexandru peligrad

 


Resursele de apă ale României sunt relativ reduse și neuniform distribuite în timp și spațiu, însumând, teoretic, aproximativ 134,6 mld. mc, din care resursa utilizabilă, potrivit gradului de amenajare a bazinelor hidrografice, este de aproximativ 39 mld. mc, se arată într-un raport al Agenției Naționale pentru Protecția Mediului (ANPM).


 Teoretic, cerință există


 Raportat la cerința de apă din anul 2012 (ultimele date disponibile oferite de Administrația Națională ”Apele Române”), care a fost de 7,19 mld mc, volumul de apă prelevat (utilizat) a fost de 6,49 mld mc, în scădere cu 11,02 mld mc de apă față de anul 1990, când volumul de apă era de 17,51 mld mc de apă. Defalcat pe cele trei categorii de utilizatori (populație, industrie, agricultură), cea mai dramatică scădere a volumului de apă prelevat a fost în sectorul agricol care a scăzut de la 6,93 mld de mc de apă (în 1990) la 1,09 mld mc de apă (cât era în 2012). Sectorul industrial a consumat 4,35 mld mc în anul 2012, ceea ce reprezintă peste 90% din gradul de utilizare al apei pentru acest sector. Față de anul 1990, cerința de apă din România a scăzut cu 13,21 mld mc, de la 20,4 mld mc de apă la 7,19 mld mc de apă în anul 2012, fiind defalcată pe cele trei categorii de utilizatori astfel: populație - 1,10 mld mc de apă (aprox.15%), agricultură - 1,28 mld mc de apă (18%) și 4,81 mld mc de apă (aprox.67%) pentru sectorul industrial.


 Conform raportului “Managing water under uncertainty and risk” în perspectiva anului 2050, România nu va intră sub incidența riscului de epuizare al resurselor de apă, având o estimare a cantității de apă disponibilă anual pentru un locuitor ≥1,7 milioane litri de apă /locuitor. Trebuie precizat că în alte țări din Europa aceste rezerve sunt, în medie, de 2,5 ori mai mari. Raportat la populația actuală a țării, rezultă că resursa specifică utilizabilă în regim natural este de cca. 2.660 m3/locuitor și an, luând în considerare și aportul Dunării; resursa specifică, teoretică este de cca. 1.770 m3/locuitor/an, luând în considerare numai aportul râurilor interioare, situând din acest punct de vedere țara noastră în categoria țărilor cu resurse de apă relativ reduse în raport cu resursele altor țări.


 


Râurile, principala resursă


 


Principala resursă de apă a României o constituie râurile interioare. O caracteristică de bază a acestei categorii de resursă o reprezintă variabilitatea foarte mare în spațiu: zona montană, care aduce jumătate din volumul scurs; variabilitatea debitului mediu specific (1 l/s/km2 în zonele joase, până la 40 l/s/km2 în zonele înalte). O altă caracteristică o reprezintă variabilitatea foarte pronunțată în timp, astfel încât primăvara se produc viituri importante, urmate de secete prelungite. Dunărea, al doilea fluviu ca mărime din Europa (cu lungime de 2.850 km, din care 1.075 km pe teritoriul României), are un stoc mediu la intrarea în țară de 174x109 m3.


Resursele de apă subterană sunt constituite din depozitele de apă existente în straturi acvifere freatice și straturi de mare adâncime. Repartiția scurgerii subterane variază pe marile unități tectonice de pe teritoriul țării astfel: 0,5-1 l/s și km2 în Dobrogea de Nord; 0,5-2 l/s și km2 în Podișul Moldovenesc; 0,1-3 l/s și km2 în Depresiunea Transilvaniei și Depresiunea Panonică; 0,1-5 l/s și km2 în Dobrogea de Nord și Platforma Dunăreană; 5-20 l/s și km2 în zona Carpaților, în special în Carpații Meridionali și în zonele de carst din bazinul Jiului și Cernei. 


În anul 2012 prelevările totale de apă brută au fost de 6,49 mld.m3 din care: populație - 1,05 mld.m3; industrie - 4,35 mld.m3; agricultură - 1,09 mld.m3. Față de anul 1995, prelevările de apă au scăzut de la 10,3 mld. m3, la 6,49 mld. m3 în anul 2012, ca urmare a diminuării activității industriale, a reducerii consumurilor de apă în procesele tehnologice, a reducerii pierderilor și a aplicării mecanismului economic în gospodărirea apelor. Gradul de utilizare al resursei de apă, respectiv ponderea cerinței de apă a folosințelor (potrivit capacităților de captare aflate în funcțiune) este de 90,26% din volumul anual total de apă prelevată, în general și de 85,16% (cea mai mică pondere) în agricultură.


 


7,1 milioane ha afectate de secetă


 


Dar, așa cum menționam și mai devreme resursele de apă nu sunt repartizate uniform pe suprafața țării, unele zone înregistrând deficit cronic de apă (secetă), în vreme ce alte zone sunt afectate de exces de umiditate. Iar harta care ne arată modificările în regimul precipitațiilor până în 2030 ne indică faptul că în zonele unde plouă puțin va ploua și mai puțin în anii următori (vezi harta). 


Conform aceluiași raport al ANPM, seceta se poate manifesta pe circa 7,1 milioane ha, din care, pe cea mai mare parte a celor 3,2 milioane ha amenajate anterior cu lucrări de irigație; în anii 2006-2007 au fost înregistrate ca fiind afectate de secetă. Zonele cu probabilitatea cea mai mare de a fi afectate de secetă sunt județele din sudul și estul României, la care se adaugă o mare parte a județului Timiș (vezi hărțile cu cantitatea de precipitații și cu indicele de ariditate).


 Excesul periodic de umiditate în sol afectează circa 3,8 milioane ha, din care o mare parte din perimetrele cu lucrări de desecare-drenaj, care nu funcționează cu eficiența scontată. Periodic sunt inundate o serie de perimetre din areale cu lucrări de îndiguire vechi sau ineficiente, neîntreținute, înregistrându-se pagube importante prin distrugerea gospodăriilor, culturilor agricole, șeptelului, a căilor de comunicație și pierderi de vieți omenești. Eroziunea hidrică este prezentă în diferite grade pe 6,3 milioane ha, dintre care circa 2,3 milioane amenajate cu lucrări antierozionale, în prezent degradate puternic în cea mai mare parte; aceasta împreună cu alunecările de teren (circa 0,7 milioane ha) provoacă pierderi de sol de până la 41,5 t/ha/an.


 Multe amenajări nu sunt funcționale


 Amenajările de îmbunătățiri funciare sunt administrate în cea mai mare parte de către A.N.I.F. În anul 2012, comparativ cu anul 2011, suprafața amenajată cu lucrări de irigații si cu lucrări de combaterea eroziunii solului a rămas constantă, iar in cazul suprafețelor amenajate cu lucrări de desecare a solului s-au înregistrat scăderi cu 266 ha. Suprafața amenajată cu diverse lucrări în fondul agricol (administrate de ANIF și factori locali) în anul 2012 însuma 8.403.632 ha (cu 254.626 ha mai puțin decât în anul 1999).


 Ponderea principalelor tipuri de amenajări este următoarea: suprafața amenajată pentru irigații are teoretic o pondere de 36,78% din totalul amenajărilor, scăzând cu 88.528ha față de anul 1999; suprafața amenajată cu lucrări de desecare-drenaj cuprinde 36,72% din totalul amenajărilor și a scăzut în anul 2012 cu 115.658 ha față de anul 1999 si cu 266 ha față de 2011; suprafața amenajată cu lucrări antierozionale este de 26,50% din totalul amenajărilor și a scăzut în anul 2012 cu 50.440 ha față de anul 1999 . Starea amenajărilor menționate este departe de a fi satisfăcătoare, unele din acestea nefiind funcționale din cauza lipsei echipamentelor de exploatare, a neîntreținerii diferitelor părți componente, a lipsei fondurilor de întreținere și exploatare, se arată în raportul ANPM. Ca urmare, este necesară reabilitarea și modernizarea lucrărilor de îmbunătățiri funciare.


 Practic, după Anuarele statistice, în perioada 2000-2012 s-au irigat suprafețe reduse, cuprinse între 45.719ha și 569.100ha, iar în anul 2012, 137.441ha. În intervalul studiat, la nivelul anului 2012 au fost înregistrate unele din cele mai micii suprafețe irigate cu cel puțin o udare.


 


 Resursele de apă potențiale și tehnic utilizabile pentru anul 2012


Raportul cerință/prelevare pentru resursele de apă în anul 2012


Suprafața terenurilor agricole afectate de diverși factori limitativi ai capacității productive


 Suprafața terenurilor agricole afectate de diverși factori limitativi ai capacității productive


 Evoluția amenajărilor de îmbunătățiri funciare pe terenurile agricole, în perioada 1999-2012


Tabel 4.1.3.4-2. Suprafața efectiv irigată (cu cel puțin o udare), în perioada 2000-2012


 


Schimbarea în cantitatea anualǎ de precipitații estimatǎ pentru 2001-2030 (în %)


(interval de referinta – 1961-1990) în condițiile scenariului A1B.


S-au folosit rezultatele unui ansamblu de 11 experimente climatice cu modele regionale realizate in proiectul FP6 ENSEMBLE


Cantitatea lunară de precipitații (august 2014)


Indicele de ariditate


Cantitatea de precipitații ce cade în medie pe an pe m2 pe teritoriul României


 


 Sursa: Institutului de Cercetări pentru Pedologie și Agrochimie