Acest site foloseste cookies.
Prin navigarea pe acest site, va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor.
Vezi mai multe detalii
close
Publicatia companiilor din agricultura si zootehnie

La adio?

22 Octombrie 2015  Autor: ilie stoian

La început, cam toată lumea l-a luat la mișto. ”Ăla micu'", i se spunea, făcând legătura cu șeful lui de partid, de atunci. Și subsemnatul a zâmbit ironic, dar zâmbetul nu i-a stat pe față decât preț de câteva minute, până când a citit fișa profesională a omului, spunându-și: ”Hai să vedem ce poate!”


 


Puțini au fost aceia care au spus la fel. Mulți l-au taxat în continuare, doar pentru că făcea parte dintr-un partid deviant. Omul, însă, s-a apucat de treabă, și s-a apucat serios. Și-a deschis ușa cabinetului și i-a primit pe toți. A făcut în așa fel încât consultarea celorlalți și, mai ales, consultarea celor vizați de domeniul de activitate al ministerului pe care îl preluase, să devină realitate de zi cu zi, nu doar lozincă în vorbă goală.


Responsabilitatea îi era uriașă: avea sub conducere ramura cea mai năpăstuită, cea mai nenorocită, a economiei românești, ramură pe care trebuia să o scoată la lumină. Și, a reușit, domnule! În doar doi ani, Agricultura devenea al doilea sector economic al României, din punct de vedere al contribuției la PIB. Ba, mai mult, la un momendat, nu doar că balanța externă a schimburilor economice era excedentară, dar, pentru prima dată, după 1990, agroindustria se afla în fruntea top-ului, devansând exporturile altor industrii.


În timpul ăsta, a trebuit, bașca, să-și lumineze locul în cloaca politică a României. Într-o oarecare măsură, a reușit. Dar, până la urmă, asocierea inițială cu unul dintre cele mai toxice personaje ale României, nu se poate uita. Va fi păstrată, însă, ca simplă notă biografică, pentru că, în timp, lumea a băgat de seamă la rezultatele muncii sale: sporirea consistentă a bugetului agriculturii, mărirea subvențiilor și ajutoarelor de sprijin, facilitarea deschiderii sau a redeschiderii unor piețe internaționale, acțiunile anti-evaziune etc., etc. Mai cu seamă, însă, el a fost artizanul principal al reducerii cotei de TVA, de la 24 %, la 9 %, pentru produsele alimentare și nu numai. Lucrurile ASTEA vor rămâne, la final, lucrurile ASTEA îi vor marca pentru totdeauna cariera ulterioară, așa cum, acum, zi cu zi, ele marchează viețile fiecăruia dintre noi. Credem că, în tot șirul de miniștri ori de care au fost ei, el este singurul care a probat că se poate guverna bine, eficient, cu adevărat pentru oameni. E mult? E puțin?


E puțin, spun unii. Dar nu o face omul de pe stradă, acela care a început să îl oprească pentru a i se plânge de una, de alta, nu o spun președinții de asociații profesionale, nu o spun industriașii ori fermierii, o spun mărunții politicii care au început să-i dea la cap, cu speranța că își va da demisia. Nu și-a dat-o, chiar dacă la un momendat a vrut să o facă. Dar asta nu înseamnă că păpușarii mahalalei politice s-au potolit. Nu, continuă să viseze la debarcare, gândind să pună pe altul în funcție. O fi imediat după sărbătorile de iarnă? O fi mai târziu? Nu știm. Dar, peste ceva vreme, nu va mai fi ministru. Lucrul ăsta îl știa și el de la bun început: nu ești ministru pe viață!


Până una, alta, lumea s-a convins că el este cel mai bun Șef al Agriculturii, din 1990 și până acum. Și, până și aceia care îl numeau ”Ăla micu' ”, trebuie să admită  că, ”ălui mic”, trebuie să i se scrie numele cu majuscule, în șirul celor care au ocupat funcția de Ministru al Agriculturii.


Oricum s-ar termina povestea, Mulțumim, DANIEL CONSTANTIN!


(Acest editorial va fi tipărit în ediția print nr. 14 a publicației infoFERMA)