Acordul de liber schimb între Uniunea Europeană și blocul sud-american Mercosur a intrat în vigoare pe 1 mai 2026, după aproape 25 de ani de negocieri. Pentru fermierii europeni, și în special pentru cei din România, semnificația este majoră: piețele UE se deschid treptat pentru produse agricole din Brazilia, Argentina, Uruguay și Paraguay — țări cu costuri de producție semnificativ mai mici, standarde de mediu și bunăstare animală mai puțin stricte și suprafețe agricole uriașe. Primele semnale de pe teren sunt deja vizibile: pe 7 mai 2026, Agrointeligența a raportat că primele loturi de carne de pui importate din Brazilia prin acordul Mercosur au fost contaminate cu Salmonella, declanșând o alertă sanitară și o dezbatere publică despre echivalența standardelor.

Sectoarele cele mai expuse din România sunt carnea de vită, carnea de pasăre și zahărul. Brazilia și Argentina sunt doi dintre cei mai mari producători și exportatori mondiali de carne de vită, cu costuri de producție pe kilogram semnificativ mai mici decât în România, chiar și după includerea taxelor de import reduse prin acord. Sectorul zahărului, deja afectat de prăbușirea producției interne în 2024 — gradul de autoaprovizionare a scăzut la 26% — devine și mai vulnerabil în fața zahărului din trestie sud-american, care poate fi produs la costuri de două-trei ori mai mici decât zahărul din sfeclă european.

Argumentul pro-acord invocat de Comisia Europeană este accesul reciproc: exportatorii europeni de mașini, produse chimice și farmaceutice câștigă piețe noi în America de Sud, iar prețurile la alimente ar putea scădea ușor pentru consumatorii europeni. Fermierii europeni, prin organizațiile lor reprezentative, au contestat vehement această logică, invocând concurența neloială față de producători care nu respectă standardele Farm to Fork, nu plătesc carbon pricing și beneficiază de costuri de teren și forță de muncă incomparabil mai mici. Mii de fermieri irlandezi au protestat în mai 2026 la Athlone împotriva acordului, cerând protecție explicită pentru producătorii locali.

Pentru ferma românească, răspunsul la Mercosur nu poate fi unul pasiv. Fermierii care produc commodity-uri la costuri ridicate, fără diferențiere de produs sau certificare de calitate, vor resimți direct presiunea importurilor. Cei care investesc în trasabilitate, producție ecologică, branduri regionale sau integrare verticală au o marjă de protecție reală — consumatorul european este dispus să plătească mai mult pentru un produs cu origine verificată și standard certificat. Această diferențiere nu mai este o opțiune strategică, ci o condiție de supraviețuire pe termen mediu.

(Foto: Magnific)