Industria cărnii se află într-un moment de transformare structurală. Presiunea reglementărilor europene privind reducerea emisiilor de carbon și a cererii consumatorilor pentru produse sustenabile obligă procesatorii să regândească întregul lanț de producție, de la ferme la raft. România, cu un sector competitiv, dar fragmentat, trebuie să facă pasul de la conformare la inovație dacă vrea să rămână relevantă pe piața europeană.

Conform FAO, producția globală de carne generează aproximativ 14% din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră la nivel planetar. Uniunea Europeană și-a propus reducerea acestora cu 55% până în 2030, obiectiv care afectează direct și procesatorii români.

Comisia Europeană, prin pachetul „Fit for 55”, impune măsuri concrete: optimizarea consumului energetic, captarea metanului, valorificarea subproduselor și investiții în tehnologii de procesare cu emisii reduse. În același timp, EFSA a publicat ghiduri privind monitorizarea amprentei de carbon pe fluxurile industriale, criteriu ce va deveni obligatoriu pentru raportare începând cu 2026.

Pentru procesatorii români, tranziția verde reprezintă o provocare financiară. Potrivit Eurostat, costurile de implementare a tehnologiilor cu emisii reduse pot ajunge la 10–12% din cifra de afaceri anuală a unui abator mediu. Totuși, MADR, prin PNS 2023–2027, a inclus investițiile verzi în categoria cheltuielilor eligibile, cu finanțare nerambursabilă de până la 70%.

O direcție promițătoare o reprezintă valorificarea deșeurilor organice pentru obținerea de biogaz, care poate acoperi până la 30% din consumul energetic al unui procesator. În paralel, utilizarea surselor regenerabile (fotovoltaice, pompe de căldură) reduce costurile operaționale și contribuie la imaginea de brand sustenabil.

Un raport recent al Comisiei Europene estimează că produsele din carne cu amprentă redusă de carbon vor reprezenta 20% din piața europeană până în 2030. Pentru România, adoptarea rapidă a acestor standarde poate deschide accesul la segmente premium și la piețele occidentale unde cerințele ESG devin decisive.

Industria cărnii nu mai poate fi evaluată doar prin prisma volumului, ci a eficienței și responsabilității. Viitorul aparține celor care înțeleg că sustenabilitatea nu este un cost, ci o investiție în relevanță și competitivitate.

(Foto: Freepik)