Dispersia excesivă a terenurilor agricole este una dintre cele mai mari provocări structurale pentru agricultura românească. Conform INS (2024), peste 52% din exploatațiile agricole au sub 5 hectare, iar media națională este de 3,6 ha/fermă, de aproape șase ori mai mică decât media Uniunii Europene. Această fragmentare reduce productivitatea, îngreunează mecanizarea și crește costurile administrative.

Comasarea terenurilor este considerată de Comisia Europeană un instrument esențial pentru creșterea eficienței și reducerea presiunii asupra mediului. Prin exploatații mai mari și coerente, se pot aplica rotații de culturi sustenabile, se optimizează irigațiile și se reduc pierderile de resurse. În România, procesul a fost inițiat timid: conform AFIR, doar 12% dintre proiectele finanțate prin PNS 2023–2027 includ investiții în consolidarea terenurilor.

Problema majoră nu este lipsa de voință, ci cadrul juridic complicat. Moștenitorii multipli, lipsa cadastrului complet și valorile scăzute ale tranzacțiilor descurajează consolidarea. Totuși, specialiștii în dezvoltare rurală estimează că, prin aplicarea noilor măsuri de închiriere consolidată și arendă digitalizată, fermele pot atinge randamente cu 20–30% mai mari fără a crește suprafața exploatată.

Comasarea terenurilor nu trebuie privită ca o uniformizare forțată, ci ca o reconstrucție logică a spațiului agricol. Prin cooperare locală, cadastru funcțional și stimulente fiscale, România poate transforma fragmentarea într-o oportunitate pentru modernizarea fermelor de familie.

(Foto: Freepik)