Utilizarea contractelor pentru achiziția de inputuri a crescut semnificativ în ultimii ani, ca răspuns la volatilitatea pieței. Conform analizelor sectoriale europene, tot mai multe ferme optează pentru contracte forward sau acorduri pe termen mediu, pentru a-și securiza aprovizionarea și prețul.

În practică, beneficiile sunt mixte. Contractarea timpurie poate proteja fermierul împotriva creșterilor bruște de preț, dar limitează capacitatea de adaptare în cazul unei scăderi ulterioare. Datele Eurostat din 2024 arată că fermele care au contractat inputuri la începutul sezonului au suportat, în unele cazuri, costuri mai mari decât cele care au cumpărat spot.

Un alt element critic este corelarea contractelor de input cu strategia de valorificare a producției. Lipsa contractelor de vânzare sau a unor mecanisme de acoperire a riscului de preț expune fermierul la un dezechilibru major: costuri fixe securizate, venituri incerte.

Pentru 2026, contractarea inputurilor trebuie privită ca instrument de management al riscului, nu ca soluție universală. Flexibilitatea devine la fel de importantă ca predictibilitatea, iar decizia optimă depinde de dimensiunea fermei și accesul la capital.

(Foto: Freepik)