La fel ca altadata, taranul roman si-a facut treaba: S-a trezit in crucea noptii si a pornit, ba pe camp, ba in grajduri, apucandu-se iar si iar de munca lui de Sisif cu crapaturi in calciie, in palme, in suflet. La vreme de amiaz, si-a asezat stergarul, a apucat codrul de mamaliga si bucata de branza si a mancat pe fuga, cu gandul tot la ce are de facut. Obosit, seara si-a socotit rodul: atata grau, atat porumb, vaca a mai fatat o vitica, porcul pare ca s-a mai ingrasat, totul ar fi bine. Ba nu!, striga unul de peste drum. Degeaba cauti sa fii multumit, n-ai voie! Degeaba vrei sa te bucuri, nu te las! Degeaba vrei sa ai timp sa-ti mangii copilul si nevasta, nu o sa poti. O sa trimit peste tine necazuri si griji de n-o sa le poti duce! Cam asa e situatia agrozootehniei romanesti, acum, cand sfarsitul lui 2014 se apropie. Desi putem socoti inca un an foarte bun, desi, pentru prima data dupa 1989, balanta comeriala externa cu produse agroalimentare este excedentara, desi, in fine, fermierii romani au dovedit in mod concret ca pot ridica tara asta din mocirla in care se scalda, iata, totul merge dintr-odata prost si nu din vina noastra, ci din cauza jocurilor internationale. Basca, la astea se adauga si pacatoasa de boala a limbii albastre care afacut atatea belele oierilor si crescatorilor de bovine. Se pare ca, inca o data, trebuie sa mai invatam o lectie, aceea a identificarii si fructificarii altor piete, decat acelea pe care exportam in mod traditional. Dar, mai ales, trebuie sa ne insusim si sa aplicam lectia dezvoltarii sectorului de procesare, singurul care poate sa fructifice la maximum si constant productia de cereale, legume, fructe, carne, lapte etc. Altfel, cu toata priceperea si efortul lui, cu toate facilitatile create cu chiu cu vai de MADR, taranul roman va ramane frunza in vant.