Potrivit unui raport publicat recent de Curtea de Conturi Europeana s-aconstatat ca statele membre ar putea realiza economii semnificative la nivelul finantarilor acordate pentru proiecte de dezvoltare rurala, asigurand in acelasi timp un raport costuri-beneficii mai bun. Specialistii arata ca nu sunt puine cazuri in care preurile de catalog au fost umflate chiar si cu 30%. Desi au fost detectate numeroase deficiente la nivelul modului in care statele membre controleaza costurile aferente finantarilor din domeniul dezvoltarii rurale, auditorul extern al UE a identificat o serie de abordari functionale si eficace sub aspectul costurilor, care s-ar putea preta unei utilizari pe scara mai larga. Comisia accepta aceste constatari si si-a exprimat intentia de a coopera cu statele membre in vederea imbunatatirii modului in care sunt mentinute sub control costurile din acest domeniu in cadrul noii generatii de programe de dezvoltare rurala. Avand in vedere sumele considerabile care sunt in joc, toti cei responsabili de gestiunea bugetului UE la nivelul Comisiei si in statele membre trebuie sa se concentreze asupra obtinerii resurselor potrivite la cel mai bun pret, a remarcat domnul Kevin Cardiff, membrul Curtii responsabil de raport. Putem face economii mult mai importante in domeniul dezvoltarii rurale mentinand costurile sub control: economisirea catorva sute de euro la fiecare proiect de investitii ar putea genera economii globale in valoare de mai multe milioane de euro. Economisirea a 1 % din finantarea acordata fiecarui proiect ar putea conduce la un beneficiu total de 500 de milioane de euro pana in 2020, potrivit www.agrointel.ro Statele membre au executat aproximativ jumatate din cheltuielile in valoare de 100 de miliarde de euro programate pentru politica de dezvoltare rurala a UE in perioada 2007-2013, prin acordarea unor finantari nerambursabile pentru acoperirea costurilor proiectelor de investitii si de alt tip realizate de fermieri, de intreprinderi din mediul rural, de asociatii sau de autoritati locale.Desi verificarile reprezentau uneori o investitie de timp semnificativa, ele nu ofereau decat oasigurarelimitata cu privire la caracterul rezonabil al costurilor aprobate. De exemplu, unele state membre procedau la compararea costurilor cu preturile de catalog ale producatorilor, preturi care erau cu 25-30 % peste preturile reale ale pietei.