Tranziția fermelor românești către neutralitate climatică până în 2030 este una dintre cele mai mari provocări ale agriculturii naționale, dar și o condiție impusă de Pactul Verde European. Obiectivul presupune reducerea emisiilor de carbon, creșterea eficienței energetice și adaptarea la schimbările climatice fără pierderea competitivității.

Conform Eurostat, agricultura românească generează aproximativ 17% din totalul emisiilor naționale de gaze cu efect de seră, în principal din fermentația enterică și gestionarea gunoiului de grajd. Pentru a atinge neutralitatea, fermierii trebuie să adopte tehnologii cu emisii reduse și să investească în energie regenerabilă.

Comisia Europeană recomandă implementarea de practici agroecologice – rotația culturilor, agricultura de precizie și utilizarea compostului – care pot reduce emisiile cu 20–30% în decurs de cinci ani. România a introdus aceste măsuri în PNS 2023–2027, oferind sprijin pentru instalații de biogaz, panouri fotovoltaice și sisteme inteligente de irigații.

Potrivit FAO, fermele care reciclează subprodusele animale și vegetale în biomasă pot obține o reducere suplimentară de 15% a amprentei de carbon. În același timp, extinderea pășunilor permanente și împădurirea terenurilor marginale contribuie la absorbția naturală a carbonului.

MADR a inițiat parteneriate cu universități agricole și companii energetice pentru dezvoltarea unor ferme demonstrative „zero emisii”, care folosesc energie verde și fertilizanți naturali. Primele proiecte-pilot arată că investițiile inițiale se amortizează în 6–8 ani, iar costurile de operare scad cu până la 25%.

Neutralitatea climatică nu înseamnă doar reducerea emisiilor, ci și transformarea fermelor în huburi energetice durabile. România are potențialul de a deveni un model regional dacă va combina finanțările europene cu inovația tehnologică și cooperarea între fermieri. Calea către 2030 nu este simplă, dar este una necesară și posibilă.

(Foto: Freepik)