Lanțul agroalimentar românesc este marcat de dezechilibre între producție, procesare și distribuție. Conform Comisiei Europene, valoarea adăugată se concentrează preponderent în etapele finale ale lanțului, în timp ce fermierii și procesatorii primari operează cu marje reduse.

În România, lipsa contractelor pe termen lung amplifică această problemă. Datele INS arată că o mare parte din producția agricolă este tranzacționată spot, ceea ce transferă riscul de preț către producător. Procesatorii mici și medii sunt prinși între costuri crescute și putere redusă de negociere cu retailul.

Un alt factor este fragmentarea ofertei. Fără volume constante și standardizare, accesul la canale stabile de distribuție rămâne limitat. Din perspectivă economică, această fragmentare reduce capacitatea de a captura valoare și favorizează importurile de produse procesate.

Pentru 2026, echilibrarea lanțului de la fermă la raft devine esențială. Integrarea contractuală, asocierea și investițiile coordonate pot reduce pierderile de valoare. În lipsa acestor mecanisme, profitul continuă să fie erodat în verigile cele mai vulnerabile ale lanțului agroalimentar.

(Foto: Freepik)