Despăgubirile acordate de stat rămân o soluție de ultimă instanță în anii cu fenomene climatice extreme. Conform MADR, în perioada 2020–2024 au fost alocate sume semnificative pentru compensarea pierderilor cauzate de secetă, însă intervențiile au fost punctuale și dependente de constrângeri bugetare.

Din perspectivă economică, despăgubirile publice au un rol limitat. Ele sunt acordate cu întârziere și nu pot fi anticipate în planificarea financiară a fermei. Datele Curții de Conturi indică diferențe semnificative între pierderile declarate și sumele efectiv plătite, ceea ce reduce eficiența acestui instrument.

Un alt aspect critic este caracterul uniform al despăgubirilor. Ele nu țin cont de structura costurilor fiecărei ferme sau de nivelul investițiilor realizate. Astfel, fermele capitalizate și cele vulnerabile primesc tratament similar, fără a reduce riscul sistemic.

Pentru 2026, intervenția statului rămâne necesară, dar insuficientă. Protecția reală împotriva riscului climatic presupune un mix de instrumente: asigurări funcționale, investiții adaptative și rezerve financiare proprii. Fără această combinație, riscul climatic rămâne un factor major de instabilitate economică în agricultură.

(Foto: Freepik)