Diversificarea culturilor este recomandată frecvent ca metodă de reducere a riscului. Conform datelor Eurostat, fermele cu structură diversificată au o volatilitate mai redusă a veniturilor comparativ cu exploatațiile mono-cultură.

Din perspectivă economică, diversificarea permite distribuirea riscului între culturi cu dinamici diferite de preț și randament. Totuși, acest model implică o complexitate operațională mai mare, costuri suplimentare de logistică și necesitatea unei planificări tehnice riguroase.

În România, specializarea pe cereale rămâne dominantă. Această orientare maximizează eficiența mecanizării, dar crește expunerea la șocuri de piață.

Pentru 2026, echilibrul între specializare și diversificare devine o decizie strategică. Stabilitatea financiară nu este rezultatul volumului produs, ci al structurii portofoliului agricol și al capacității de adaptare la piață.

(Foto: Freepik)