Eco-schemele rămân, în 2026, un instrument central al Politicii Agricole Comune, dar impactul lor economic diferă semnificativ între exploatații. Din punct de vedere legislativ, cadrul este stabilit prin Regulamentul (UE) 2021/2115, iar aplicarea depinde de Planul Strategic național și de ghidurile APIA. Din punct de vedere economic, eco-schemele nu reprezintă un venit gratuit, ci un schimb între sprijin financiar și costuri de adaptare.

Datele agregate la nivelul Uniunii Europene arată că o parte relevantă a fermierilor accesează eco-schemele fără a integra complet cerințele în tehnologia de producție. În aceste situații, costurile indirecte – pierderi de producție, reorganizarea lucrărilor, consum suplimentar de inputuri sau timp – pot reduce semnificativ beneficiul net al plății. Pentru fermele medii, diferența dintre o eco-schemă bine integrată și una aplicată formal poate însemna câteva procente din marja anuală.

Din perspectivă tehnică, eco-schemele favorizează fermele cu structură clară a asolamentului, evidență riguroasă a lucrărilor și capacitate de planificare. Practici precum diversificarea culturilor sau menținerea unor suprafețe cu rol ecologic devin avantajoase economic doar atunci când sunt corelate cu potențialul pedoclimatic și cu piața de desfacere.

(Foto: Freepik)