Pășunile reprezintă una dintre cele mai valoroase resurse ale fermelor de bovine, iar eficiența utilizării lor influențează direct costurile și performanța zootehnică. Evaluările europene din 2024 arată că o pășune bine gestionată poate susține între 1,2 și 2,0 UVM/ha, în funcție de fertilitate, umiditate și calitatea covorului vegetal. În zonele cu precipitații adecvate, producția poate ajunge la 8–10 t substanță uscată/ha, în timp ce regiunile afectate de secetă scad sub 5 t/ha.

Calitatea pășunii depinde de proporția speciilor valoroase, densitatea plantelor și capacitatea de regenerare. Pășunatul rotativ poate crește producția totală cu 10–15% prin reducerea supraîncărcării și protejarea solului. Menținerea unei înălțimi optime a ierbii favorizează consumul voluntar și îmbunătățește sporul mediu zilnic la tineretul bovin, potrivit rapoartelor tehnice europene.

În România, diferențele regionale sunt evidente: zonele de deal prezintă o productivitate superioară, în timp ce sudul și estul sunt limitate de stresul hidric. Investițiile în fertilizare moderată, reînsămânțare și planificarea perioadelor de pășunat devin esențiale pentru creșterea eficienței. În 2025, fermele competitive vor fi cele care reușesc să adapteze gestionarea pășunilor la condițiile climatice tot mai variabile.

(Foto: Freepik)