România este al treilea exportator de cereale din Uniunea Europeană și liderul european la floarea-soarelui și porumb ca suprafață cultivată. Exporturile agroalimentare au depășit în 2024 pragul de 13 miliarde de euro, potrivit datelor INS și Eurostat. Și totuși, balanța comercială agroalimentară a înregistrat un deficit de 3,3 miliarde de euro, importurile depășind 15 miliarde de euro. Acest paradox definește structura agriculturii românești: exportăm mult, dar ieftin, și importăm puțin, dar scump.

Compoziția exporturilor arată problema în cifre clare. Cerealele reprezintă 50% din total, iar uleiurile vegetale încă 18% — produse primare cu valoare adăugată minimă. România a depășit Franța în premieră la cantitățile de cereale exportate către state din afara UE, dar valoarea a rămas inferioară: 2,9 miliarde de euro față de 3,1 miliarde în 2023. Cu alte cuvinte, vindem mai mult și încasăm mai puțin. Exporturile agroalimentare au scăzut cu 3% în 2024 față de 2023, ajungând la 6,2 miliarde de euro pentru segmentul agricol pur, ca urmare a reducerii producției de cereale din cauza secetei, în timp ce importurile de produse alimentare au crescut cu 7%, la 3,2 miliarde de euro.

Studiul Deloitte pentru Confederația Patronală Concordia, publicat în noiembrie 2025, cuantifică decalajul structural: productivitatea în procesarea alimentară românească este de trei ori mai mică decât media europeană, iar 97% dintre exploatații sunt de subzistență sau semi-subzistență. În paralel, România a exportat în sezonul 2025-2026 (primele 25 de săptămâni) 6,4 milioane de tone de cereale, reprezentând 33,4% din totalul exporturilor de cereale ale UE — o performanță remarcabilă cantitativ, care rămâne insuficient valorificată financiar.

Soluția structurală identificată de analiști este integrarea verticală: fermierii care procesează propria producție, cooperativele care negociază direct cu retailul, brandurile naționale care pot cere prime de preț pe piața europeană. Polonia, un punct de referință relevant, a construit în ultimii 15 ani o industrie de procesare alimentară puternică pe aceeași materie primă agricolă pe care o are și România. Diferența nu este în câmp, ci în fabrică și în strategie.

(Foto: Magnific)