Sectorul avicol funcționează pe două modele economice distincte: integrarea și producția independentă. În sistemul integrat, fermierul asigură spațiul și managementul tehnologic, în timp ce integratorul furnizează puii, furajele și preia producția. Venitul este stabilit contractual, de regulă între 0,08 și 0,15 euro/kg viu, ceea ce, la o producție de 2,2–2,5 kg/cap și un ciclu de 35–42 zile, generează venituri relativ predictibile, dar limitate ca marjă.

Costurile operaționale sunt transferate parțial către integrator, însă performanța tehnică rămâne esențială. Un indice de conversie de 1,6–1,8 kg furaj/kg creștere și o mortalitate sub 4–5% sunt praguri care influențează direct venitul final al fermierului. Depășirea acestor valori reduce eficiența și implicit venitul per ciclu, chiar și în condiții contractuale stabile.

În sistemul independent, fermierul preia integral riscul economic, dar și potențialul de profit. Costul de producție pentru un kilogram de carne de pasăre în viu se situează frecvent între 1,2 și 1,5 euro/kg, în timp ce prețul de vânzare variază între 1,3 și 1,7 euro/kg, în funcție de piață. Marja brută poate depăși 0,2 euro/kg în perioade favorabile, dar poate deveni negativă atunci când prețurile furajelor cresc sau cererea scade.

Diferența reală între cele două modele este dată de distribuția riscului și de controlul asupra lanțului economic. Sistemul integrat oferă stabilitate și cash-flow constant, în timp ce modelul independent oferă autonomie și potențial de profit mai ridicat, dar cu volatilitate crescută. Alegerea între cele două depinde de capacitatea fermierului de a gestiona riscul și de accesul la capital și piață.

(Foto: Freepik)