Cu 11,87 milioane de capete de ovine și caprine la finele anului 2024, România ocupă locul al doilea în Uniunea Europeană, după Spania, și locul al doilea la densitate pe 100 de hectare, după Grecia. Față de 2006, efectivele au crescut cu 41,2%, iar față de 2023 s-au adăugat 148.300 de capete. Sunt cifre care ar trebui să descrie un sector robust și profitabil. Și totuși, structura reală a industriei spune o poveste mai complicată.

România este cel mai mare exportator de ovine vii pe piețele terțe din Uniunea Europeană. În 2023, exporturile au totalizat 63.332 de tone de ovine și caprine vii, la un preț mediu de 329 euro la 100 de kilograme în viu. Această cifră ascunde o vulnerabilitate structurală: oierii vând animalul viu, nu produsul procesat. Prețul cărnii de miel în carcasă atingea 856 euro la 100 de kilograme la nivel european în toamna lui 2024, conform datelor Comisiei Europene — adică de peste două ori și jumătate mai mult decât prețul obținut la export pentru animalul viu. Diferența rămasă pe masă este uriașă.

Sectorul numără 4.987 de agenți economici înregistrați, dintre care doar 433 sunt activi fiscal cu bilanț depus. Împreună, au realizat o cifră de afaceri de 874 de milioane de lei și un profit cumulat de 38 de milioane de lei în 2023, cu doar 734 de angajați — semn că activitatea rămâne în mare parte neformalizată și gestionată în structuri familiale. Producția de carne de ovine și caprine a crescut cu 62,1% în 2024 față de 2023, ajungând la 18.180 de tone, dar valoarea adăugată rămâne captată mai mult în afara granițelor.

Tendința pozitivă vine din ferme care au ales integrarea verticală: procesarea laptelui de oaie, producția de brânzeturi mature și comercializarea directă. Rasa Lacaune, cu o producție de 300 de litri de lapte pe cap și un preț de 7-8 lei pe litru, devine tot mai atractivă. Viitorul sectorului nu stă în mai multe oi exportate în viu, ci în mai multă valoare creată la sursă.

(Foto: Freepik)