România dispune de resurse hidrografice semnificative și un potențial clar în acvacultură, însă realitatea din teren arată un sector încă slab dezvoltat. Potrivit MADR și Eurostat, producția anuală de pește din acvacultură este de aproximativ 12.000 de tone, în condițiile în care infrastructura existentă ar permite un volum considerabil mai mare.

Majoritatea fermelor piscicole sunt mici și întâmpină dificultăți în modernizare, menținerea personalului și adaptarea la cerințele pieței. Costurile de producție sunt ridicate, iar lipsa unor lanțuri de distribuție adaptate pentru peștele proaspăt sau viu limitează accesul la retailul urban și la sectorul HoReCa. Concurența cu peștele importat – adesea mai ieftin și constant în aprovizionare – afectează în mod direct competitivitatea internă.

Un alt obstacol este lipsa unei campanii naționale de educare a consumatorilor și promovare a peștelui autohton. Spre deosebire de alte țări din UE, România nu a implementat politici coerente care să încurajeze integrarea fermelor piscicole în lanțuri moderne de valorificare.

Prin investiții în modernizare, sprijin pentru asocierea producătorilor și măsuri de promovare țintită, carnea de pește produsă în România ar putea deveni un segment valoros, cu beneficii nutriționale și economice.

(Foto: Freepik)