Stresul termic a devenit unul dintre principalii factori care influențează performanța fermelor de lapte, în special în regiunile expuse la temperaturi ridicate și umiditate crescută. Studiile tehnice europene arată că producția începe să scadă vizibil atunci când indicele temperatură-umiditate (THI) depășește pragul 68–72, iar pierderile devin semnificative peste THI 78, moment în care vacile își reduc consumul de furaje și își modifică comportamentul alimentar.

Scăderea producției poate varia între 2 și 15%, în funcție de intensitatea și durata stresului termic. Efectele nu se limitează doar la volum; compoziția laptelui este de asemenea influențată. Nivelurile de grăsime și proteină pot scădea cu 0,1–0,3 puncte procentuale, iar riscul apariției mastitelor crește ca urmare a stresului metabolic. Consumul redus de furaje afectează echilibrul energetic, ceea ce compromite fertilitatea și prelungește intervalul dintre fătări.

Fermele performante din UE utilizează ventilație direcționată, sisteme de răcire prin ceață fină și adăposturi proiectate pentru o circulație optimă a aerului. În România, structura adăposturilor este variabilă, iar fermele modernizate reușesc să limiteze pierderile printr-un management activ al microclimatului. În 2025, adaptarea la condițiile climatice va deveni o prioritate tehnică, în contextul intensificării episoadelor cu temperaturi extreme.

(Foto: Freepik)