România a înregistrat în 2025 cel mai bun an pentru grâu din 1997. Și totuși, în primul trimestru al anului 2026, numărul insolvențelor din sectorul agricol a crescut cu 181,8% față de aceeași perioadă a anului anterior — de la 11 la 31 de dosare. Ponderea agriculturii în totalul procedurilor de insolvență a urcat de la 9,6% în T1 2025 la 20,7% în T1 2026. Cifrele publicate de INFINEXA, companie specializată în restructurarea firmelor aflate în dificultate, arată că agricultura nu urmează trendul general al economiei, ci îl depășește de șase ori. Cele 31 de companii intrate în procedură au generat cumulat o cifră de afaceri de aproximativ 1,68 miliarde de lei și aveau 953 de angajați la data deschiderii procedurii.

Cauzele identificate de INFINEXA sunt structurale, nu conjuncturale. Mircea Șomlea, Senior Partner al companiei, descrie un tipar care se repetă în toate mandatele preluate: șoc extern de preț care a distrus premisele finanțărilor, structură bancară dimensionată pentru venituri de ciclu favorabil, risc climatic endemic necompensat de instrumente de gestiune și absența totală a hedgingului de preț sau a diversificării culturilor. La acestea se adaugă un factor nou și extrem de grav: după oprirea definitivă a Azomureș în noiembrie 2025, România a rămas singura țară din Uniunea Europeană fără producție internă de îngrășăminte.

Această vulnerabilitate a fost imediat testată. Pe 28 februarie 2026, atacurile aeriene asupra Iranului și controlul Strâmtorii Ormuz de către forțele iraniene au blocat o arteră prin care tranzitează 30-46% din comerțul global cu îngrășăminte azotate. Prețul ureei a crescut cu 49% în câteva săptămâni, gazul natural european cu 62%. Pentru fermierii români, orice perturbare a lanțurilor globale se transmite integral și fără niciun amortizor în costul de producție. Analiza INFINEXA subliniază că o recoltă bună nu poate reversa trei ani de pierderi acumulate și datorii amânate prin moratorii, devenite simultan scadente în august 2025.

Mesajul analizei este adresat explicit decidenților din sector: problemele nu se rezolvă prin subvenții punctuale, ci prin reconstruirea structurală a rezilienței fermelor — diversificarea culturilor, instrumente de gestiune a riscului de preț, acces la capital circulant suficient pentru a susține producția de la semănat până la vânzare și o politică națională coerentă privind producția de inputuri strategice, în special îngrășăminte.

(Foto: Magnific)