Agroecologia – un mijloc de integrare a durabilității și a naturii în practicile agricole – nu trebuie să fie în detrimentul recoltelor, cu condiția să fie urmate datele și expertiza potrivite, notează AgTechNavigator.

Utilizarea principiilor

Agroecologia este în esență utilizarea principiilor ecologice și sociale în agricultură și sistemele alimentare, adesea exemplificată ca introducerea florei naturale în terenurile agricole pentru a îmbunătăți durabilitatea – de ex. având petice de pădure tropicală printre palmierii de ulei dintr-o plantație.

Se crede, de asemenea, că această practică are un impact pozitiv asupra randamentelor culturilor agricole datorită prezenței faunei naturale în flora naturală, inclusiv speciile de prădători care pot viza dăunători periculoși pentru culturi.

„În general, experții sugerează că există un prag de cel puțin 10% de habitate semi-naturale sau naturale găsite în peisajele agricole intensive pentru a îndeplini obiectivele de producție durabilă și obiectivele Cadrului global pentru biodiversitate”, a declarat profesorul Lynn Dicks de la Universitatea din Cambridge, la recenta Conferință internațională pentru palmierul de ulei și mediu (ICOPE) 2025.

Utilitatea biodiversității

„Descoperirile noastre au arătat într-adevăr că biodiversitatea în habitatele naturale este mai bună decât într-un peisaj agricol, iar în peisajele agricole acest lucru tinde să fie mai bun în mediile agroecologice față de mediile agrochimice.

„Am văzut acest lucru în mai multe zone geografice, cum ar fi India, Indonezia și China, și, de asemenea, că chiar și strategia peticelor mici (unde mici pete de vegetație nativă sunt plantate într-o plantație/ferme) poate oferi nu numai beneficii de mediu, ci și randament.”

Prof. Dicks a citat studii de caz din Indonezia, unde în plantațiile de ulei de palmier, mai mulți palmieri de ulei au fost îndepărtați în pete și apoi au fost plantați unul până la șase copaci nativi diferiți în locul lor, reprezentând aproximativ 5% din întreaga suprafață a plantației.

„Rezultatele au arătat că plantațiile cu aceste insule de copaci au prezentat un randament mai mare, iar acesta a fost cel mai mare în zonele marginale dintre palmierii de ulei și copacii nativi, arătând că într-adevăr pot exista efecte pozitive asupra producției de ulei de palmier”, a adăugat ea.

„Un alt studiu de caz în China a văzut plantarea de fâșii de flori în câmpurile de arahide, unde florile au fost concepute pentru a fi favorabile pentru unele specii de prădători, cum ar fi buburuzele, iar recoltele au crescut în mod corespunzător.

„Aceste specii de prădători tind să mănânce afidele care dăunează culturilor, așa că credem că recoltele au crescut ca urmare a acestei strategii - Ceea ce putem spune cu siguranță este că, folosind agroecologia pentru a înlocui doar 4% până la 5% din terenul agricol, nu am observat în general nicio pierdere a randamentului.”

Lucrul cu experții

Totuși, ea a subliniat că aceste strategii agroecologice ar trebui realizate în colaborare cu experții potriviți și fermierii, și nu doar făcute ad-hoc.

„În acest moment, întrebarea obișnuită care se pune este dacă doar înlocuirea a 5% din terenul agricol este suficient și nu știm încă răspunsul la aceasta, dar știm că rezultatele pot fi diferite și au impact variabil asupra randamentului culturilor, așa că necesită o analiză și o implementare atentă”, a spus ea.

„Un alt studiu asupra peisajelor dominate de orez din India a arătat că această strategie a produs un număr mai bun de biodiversitate, dar, din păcate, randamentul culturilor a scăzut – ceea ce înseamnă că implementarea aici a provocat o pierdere a producției de orez.

„Ceea ce ne arată acest lucru este că există diferite praguri care trebuie identificate pentru diferite culturi în diferite locații și trebuie să se ia în considerare îndeaproape marcatorii relevanți [pentru a se asigura că nu există impacturi negative]”.

Tot mai bine decât agrochimic

Acestea fiind spuse, ea a afirmat, de asemenea, că abordările agroecologice s-au dovedit a avea beneficii de sine stătătoare în comparație cu cele agrochimice.

„Profiturile obținute din fermele sau plantațiile care utilizează agroecologia au fost în general mai mari decât cele obținute din câmpurile agrochimice, iar acest lucru ne arată că există mai multe în această abordare pe care trebuie să le înțelegem, de la sol la utilizarea apei și multe altele”, a adăugat ea.

„Concluzia aici este într-adevăr că această tehnică este aplicabilă teoretic așa cum este, dar în practică nu este atât de simplă pe cât ar putea crede mulți. Are potențialul de a produce alimente în mod eficient și de a menține randamente ridicate pe unitate de suprafață, îmbunătățind în același timp biodiversitatea, dar nu este ușor, iar tehnicile agroecologice necesită o co-proiectare și testare atentă în toate contextele.

„Este, de asemenea, important de menționat că suprafețe mari de habitate naturale rămân esențiale pentru conservarea biodiversității și nu trebuie compromise în numele unei agriculturi „mai durabile”. (Foto: Freepik)