Irigațiile revin constant în centrul dezbaterii agricole, pe fondul accentuării riscului climatic. Conform datelor ANM și Eurostat, frecvența anilor cu deficit sever de precipitații a crescut în România în ultimul deceniu, afectând direct stabilitatea producțiilor vegetale. Cu toate acestea, suprafața efectiv irigată rămâne redusă, sub 15% din potențialul tehnic, potrivit datelor MADR.

Din perspectivă economică, irigațiile implică investiții inițiale semnificative. Costurile pentru reabilitarea sau instalarea sistemelor de irigații variază între 2.000 și 4.000 euro/ha, în funcție de tehnologie și sursa de apă. La acestea se adaugă cheltuieli recurente cu energia, mentenanța și personalul, costuri amplificate în 2024–2025 de prețurile ridicate la electricitate.

Pentru fermele medii, amortizarea investiției depinde strict de structura culturilor și de frecvența utilizării. În anii cu precipitații relativ normale, irigațiile pot deveni un cost greu de justificat economic, în timp ce în anii secetoși ele asigură continuitatea producției, nu neapărat profit suplimentar.

În 2026, irigațiile trebuie analizate ca instrument de reducere a riscului, nu ca sursă automată de creștere a veniturilor. Fără o evaluare realistă a cash-flow-ului și a costurilor energetice, investiția poate genera presiune financiară pe termen lung.

(Foto: Freepik)