Lanțul scurt alimentar — definit de Uniunea Europeană ca un lanț de aprovizionare cu un număr limitat de operatori economici, care implică relații geografice și sociale strânse între producători, procesatori și consumatori — nu mai este un concept rezervat conferințelor despre agricultură durabilă. În România anului 2025, el a căpătat adresă și protagoniști concreți. Pe 16 octombrie 2024, la Băcănia Veche din București, a fost lansată oficial Asociația Lanțului Alimentar Scurt, un facilitator al relației directe dintre producători și consumatori, în special pe segmentul B2B cu HoReCa. Inițiativa, condusă de Marius Tudosiei, pornește de la o realitate documentată de Euronews România: legumele românești sunt o raritate în restaurante, deși producția există.

Argumentul economic al lanțului scurt este simplu și verificabil. Fermierul care vinde direct la piață, printr-un food hub urban sau direct către un restaurant elimină între două și patru verigi din lanțul de distribuție — și recuperează o parte din marja pe care o lasă, în mod obișnuit, intermediarilor. Studiile europene privind lanțurile scurte alimentare confirmă că, prin reducerea numărului de operatori implicați, ponderea prețului care revine producătorului în prețul final crește semnificativ. În același timp, consumatorul beneficiază de produse mai proaspete, cu trasabilitate imediată și proveniență verificabilă — un avantaj tot mai apreciat în contextul scandalurilor alimentare care au erodat încrederea în industria alimentară convențională.

Cadrul de finanțare european sprijină explicit această tranziție. PAC 2023-2027 include în Planul Strategic al României intervenții dedicate dezvoltării lanțurilor scurte de aprovizionare și piețelor locale, cu fonduri accesibile prin AFIR pentru proiecte de infrastructură de comercializare directă — spații de vânzare la fermă, platforme de agregare, piețe locale acoperite. Comisia Europeană a anunțat că pentru 2026 va consolida și mai mult cadrul legislativ care promovează lanțurile scurte, inclusiv prin reglementări privind practicile comerciale neloiale din lanțul agroalimentar — o protecție suplimentară pentru fermierii care negociază direct cu rețelele de retail sau cu operatori HoReCa.

Limitele modelului sunt reale și nu trebuie ignorate. Lanțul scurt alimentar nu este o soluție universală: funcționează mai bine pentru produse cu valoare adăugată ridicată — legume, brânzeturi, carne de calitate superioară, miere — decât pentru producția de masă de cereale sau oleaginoase. Fermierul mic care vrea să vândă direct are nevoie de competențe de marketing, relații B2B și logistică pe care nu le are întotdeauna. Asociațiile și cooperativele pot suplini aceste lipsuri — dar numai dacă sunt construite pe un model de business viabil, nu doar pe entuziasm sau pe proiecte finanțate pe termen scurt.

(Foto: Magnific)