Lanțul agroalimentar european este structurat în jurul mai multor verigi economice – producția agricolă, procesarea industrială, distribuția și retailul. În teorie, fiecare etapă contribuie la crearea valorii adăugate a alimentelor care ajung pe piață. În practică însă, distribuția valorii economice generate de acest lanț este adesea inegală.

Analizele Comisiei Europene arată că fermierii reprezintă veriga cu cea mai mare expunere la riscuri – climatice, biologice și de piață – dar nu întotdeauna și pe cea care capturează cea mai mare parte a valorii economice.

În sectorul cerealelor, de exemplu, prețul obținut de fermier reflectă în principal condițiile pieței globale. Costurile logistice, procesarea și distribuția pot genera ulterior o valoare economică semnificativ mai mare pe parcursul lanțului agroalimentar.

În România, această dinamică este accentuată de structura sectorului agroalimentar. Agricultura are o capacitate mare de producție, însă integrarea în lanțurile de procesare și distribuție este încă limitată în anumite segmente. O parte importantă a producției agricole este comercializată ca materie primă.

În acest context, dezvoltarea industriei alimentare, investițiile în infrastructura de depozitare și consolidarea formelor asociative devin factori esențiali pentru echilibrarea raportului economic dintre diferitele verigi ale lanțului agroalimentar.

(Foto: Freepik)