Pășunile reprezintă una dintre cele mai extinse resurse naturale ale României și un element central pentru competitivitatea sectorului zootehnic. Conform INS (2024), suprafața totală de pajiști permanente depășește 4,5 milioane ha, plasând România între primele state din UE la acest capitol. Eurostat confirmă că această resursă naturală este un avantaj structural, însă productivitatea variază semnificativ în funcție de întreținere și de presiunea climatică.

În evaluările DG AGRI, pășunile bine gestionate contribuie la reducerea costurilor furajere și la stabilizarea producției în fermele de bovine și ovine. Totodată, pajiștile constituie un factor important pentru sănătatea animalelor, reducând incidența afecțiunilor asociate creșterii intensive și oferind condiții naturale de întreținere.

MADR, prin PNS 2023–2027, introduce reguli clare privind planurile de pășunat și încărcătura optimă de animale, pentru a preveni degradarea solului. Fermele care aplică rotația corectă a parcelelor, fertilizarea organică și controlul speciilor invazive obțin creșteri semnificative ale productivității pajiștilor.

Presiunile climatice, în special seceta și variațiile de temperatură, rămân un factor critic. Conform rapoartelor hidrologice analizate de instituțiile europene, sudul și estul României prezintă riscuri mai ridicate de scădere a biomasei. În aceste zone, investițiile în surse de apă, umbrire și sisteme de distribuție sunt esențiale.

Pășunile rămân o resursă strategică care poate asigura stabilitatea economică a fermelor, cu condiția unei gestionări riguroase și adaptate schimbărilor climatice.

(Foto: Freepik)