Sectorul de carne de vită rămâne unul dintre cele mai sensibile la variațiile de costuri, iar performanța fermelor este tot mai clar asociată cu indicatorii tehnici de conversie. Evaluările agregate la nivel european arată că fermele cu sisteme de hrănire optimizate ating un spor mediu zilnic (SMZ) de 1.150–1.300 g/zi, în timp ce exploatațiile tradiționale se situează între 850 și 1.000 g/zi. Diferența se reflectă direct în durata ciclului de îngrășare, unde fermele performante reduc perioada de finisare cu până la 45 de zile, scăzând costurile cu furajele cu aproximativ 10–14%.

În România, datele tehnice agregate arată o heterogenitate pronunțată: sistemele semiintensive generează rezultate apropiate de media UE, însă fermele extensive, dependente de pășuni cu productivitate variabilă, au un SMZ mai scăzut. Compoziția furajelor joacă un rol esențial: rațiile cu aport ridicat de energie digestibilă și proteine by-pass îmbunătățesc conversia cu 6–9%, iar folosirea silozului de porumb de calitate ridicată poate crește performanța tineretului cu până la 12%.

Pe piața europeană, prețurile la carcasă au rămas relativ stabile în 2024, situându-se în jurul valorii de 5,0 euro/kg, în timp ce România se poziționează ușor sub media UE, dar cu o tendință de aliniere. Pentru 2025, diferențierea competitivă va depinde de capacitatea fermelor de a reduce pierderile tehnologice și de a standardiza planurile de furajare, în condițiile unei piețe cu cerere constantă, mai ales în segmentul HoReCa și retail premium.

(Foto: Freepik)