Fermierii europeni evaluează tot mai frecvent performanța sistemelor de îngrășare folosind indicatori comparativi. Modelele intensive, bazate pe rații cu densitate energetică ridicată, pot atinge sporuri medii zilnice de 1.200–1.400 g, în timp ce sistemele semiintensive se situează de regulă între 900 și 1.150 g, în funcție de calitatea furajelor și de genetică.

Conversia furajelor reprezintă un parametru central: în sistemele intensive, valorile pot coborî spre 5,5–6,0 kg furaj/kg creștere, în timp ce în cele semiintensive se situează frecvent între 6,5 și 7,5 kg. Uniformitatea loturilor diferă de asemenea: sistemele intensive obțin abateri mici de greutate la livrare, în jur de 4–6%, în timp ce loturile semiintensive pot depăși 10%, ceea ce influențează prețul final pe carcasă.

Calitatea adăposturilor contribuie direct la performanța de creștere. Ventilația adecvată, densitatea corectă și accesul permanent la apă sunt factori care stabilizează sporul zilnic. În România, multe exploatații funcționează în regim semiintensiv, unde potențialul de îmbunătățire este considerabil, în special prin optimizarea rețetelor de furajare și reducerea pierderilor tehnologice. În 2025, avantajul competitiv va aparține fermelor care reușesc să îmbunătățească consistența performanței, indiferent de sistemul utilizat.

(Foto: Freepik)