Producția alimentară se împarte în două mari categorii: artizanală și industrială, fiecare având specificități tehnologice, economice și de piață distincte. Potrivit Eurostat (2023), în Uniunea Europeană, producția industrială acoperă peste 85% din volumul total de alimente procesate, în timp ce segmentul artizanal, deși mai mic, crește anual cu 6–8%.

Producția industrială utilizează linii automatizate, cu randamente ridicate, capabile să proceseze mii de unități pe oră. Avantajele sunt evidente: costuri reduse per unitate, standardizare strictă a produselor și capacitate mare de export. Totuși, acest model presupune investiții inițiale mari și un consum energetic ridicat.

În schimb, producția artizanală pune accent pe calitatea percepută, rețete tradiționale și loturi mici. Conform unui studiu realizat de Institutul European al Alimentului Tradițional (2022), consumatorii percep produsele artizanale ca fiind mai sănătoase și mai autentice, chiar dacă prețul este în medie cu 25–40% mai mare decât la produsele industriale.

Din punct de vedere tehnologic, producția artizanală folosește echipamente semi-automatizate, iar controlul calității se face adesea manual. Acest lucru limitează capacitatea de scalare, dar oferă flexibilitate în adaptarea rețetelor și a sortimentelor.

Ambele modele au rol important în economia alimentară, însă tendința actuală este de convergență: producătorii industriali introduc game premium cu caracteristici artizanale, iar micii producători artizanali adoptă tehnologii moderne pentru creșterea productivității.

(Foto: Freepik)