Creșterea costurilor a determinat multe ferme să reducă nivelul de inputuri, în special fertilizanți și tratamente. Conform studiilor JRC și FAO, această strategie poate aduce economii pe termen scurt, dar generează riscuri agronomice și economice pe termen mediu.

Reducerea necorelată cu analiza solului și cu potențialul culturii conduce frecvent la scăderi de producție. Datele europene arată că diminuarea fertilizării cu peste 15–20% față de necesar poate reduce randamentele într-o măsură mai mare decât economia realizată, afectând venitul net.

În România, lipsa unor planuri de fertilizare bazate pe date concrete amplifică acest risc. Mulți fermieri reduc inputurile uniform, fără a diferenția între parcele sau culturi. Din perspectivă economică, această abordare transferă presiunea costurilor în pierdere de producție.

Pentru 2026, reducerea inputurilor este eficientă doar atunci când este ghidată de date și tehnologie. În absența acestui echilibru, reducerea inputurilor devine un pariu riscant, nu o soluție sustenabilă.

(Foto: Freepik)