În vastitatea terenurilor cultivate ale globului, grâul – element esențial în alimentația zilnică a miliardelor – trece printr-un punct de inflexiune: consumul crește mai rapid decât capacitatea pieței de a-l produce și stoca.

Potrivit raportului recent al Departamentului Agriculturii din Statele Unite (USDA), tendinţa globală indică o scădere semnificativă a stocurilor de grâu, deși producţia rămâne ridicată, potrivit Agricensus.com. 

USDA estimează pentru sezonul agricol 2024–2025 o producție totală de grâu la nivel mondial de aproximativ 797,2 milioane de tone, revizuită în sus cu 3,4 milioane de tone.

Această creștere se datorează recoltelor robuste din Australia (+2,1 mil. t), Argentina (+0,8 mil. t) și Ucraina (+0,5 mil. t), fiecare dintre aceste regiuni consemnând recolte aproape record – Australia, mai exact, a raportat al treilea nivel istoric de producție . În plus, stocurile de început – precum cele din Turcia – au alimentat suplimentar oferta.

În paralel, însă, consumul mondial proiectat indică un avans de 2,9 milioane de tone, până la 806,7 mil. t. Această evoluție determină o diminuare a stocurilor finale (ending stocks). Deși USDA a crescut estimarea stocurilor finale la 260,1 milione de tone, rămâne că nivelul acesta este cel mai redus din anul agricol 2016–2017 încoace .

Unul dintre vectorii cardinali ai acestui dezechilibru este scăderea schimburilor comerciale: exporturile globale de grâu sunt estimate în reglă cu un minus de 0,9 mil. t, atât Rusia, cât și Uniunea Europeană (UE) și Statele Unite raportând volume mai mici .

UE, în special, ar putea exporta doar circa 27 mil. t, cel mai scăzut nivel din sezonul 2018–2019, marcat de recolte slabe – în principal în Franța, motorul agricol comunitar. Interesant de observat, România și Bulgaria au reușit să-și crească cota pe piața de export din UE .

Orientul îndepărtat – în special China – contribuie la scenariul global. În primul rând, China își reduce importurile de grâu cu aproape jumătate, conform USDA, coborând de la aproximativ 13,6 milioane de tone în 2023–2024 la estimările de circa 6,5 mil. t .

Asta reflectă o strategie auto-susținută, în care cererea este acoperită în mare parte de producția internă în creștere. Tensiunile comerciale, precum tarifele reciproce între SUA și China, au amplificat acest recul: SUA au impus o taxă de 15 % pe exporturile agricole (grâu, porumb, păsări), iar China a ripostat cu propriile tarife .

Piața e asaltată astfel de o relație tensionată între abundența în creștere a producției și un consum rapid și o cerere care, paradoxal, nu se reflectă în stocuri pe termen lung. Deși producţia globală e aproape la praguri record, și stocurile inițiale au fost suple, fenomenul consumului accelerat pune presiune pe capacitatea de reziliență a piețelor globale.

Din perspectiva țărilor exportatoare, elementul central devine gestionarea echilibrului între a-și proteja piața internă și a-și menține competitivitatea pe piețele externe.

Pentru importatori – în special cei puternic dependenți, precum China sau unele țări din Orientul Mijlociu – reducerea importurilor semnalează un trend de ajustare structurală. Întrebarea e: vor putea producătorii mondiali, în conjunctura geopolitică actuală, să mențină rentabilitatea sistemului de distribuție a grâului la scară planetară?

Este posibil ca, în lipsa unor politici internaționale armonizate și a unor rețele de aprovizionare reziliente, consumatorii – de la brutăriile urbane până la fermele zootehnice – să simtă efectele acestei presiuni: prețuri volatile, lanțuri de distribuție afectate și potențiale intimidări la buzunar.

În acest tablou, România și Bulgaria devin protagoniste surpriză: ele își extind prezența în piața de export a UE. În general însă, pentru restul lumii, încetinirea fluxului global al grâului sugerează că deciziile strategice – politice, tarifare, logistice – vor cântări enorm în stabilitatea alimentară viitoare. (Foto: Pexels)