Funcționarea unui sistem de ventilație nu garantează eficiența lui. În practică, diferența este dată de distribuția aerului în spațiu, nu de simpla existență a fluxului.

În halele de suine, zonele cu concentrații mai mari de gaze sau cu aer stagnant reduc consumul de furaj și afectează sporul zilnic. Diferențele pot ajunge la 50–80 grame/zi între animale aflate în același adăpost, în funcție de poziționare.

În avicultură, variațiile de temperatură de 1–2°C între zonele halei determină redistribuirea păsărilor și acces inegal la hrană și apă. Rezultatul este scăderea uniformității și afectarea conversiei furajelor.

Parametrii aparent stabili la nivel general pot ascunde variații locale semnificative. De aceea, evaluarea corectă nu se face doar prin senzori centrali, ci prin observație directă: distribuția animalelor, comportamentul și zonele evitate. Optimizarea ventilației nu presupune neapărat investiții noi, ci reglaje fine și monitorizare constantă.

(Foto: Freepik)