Intrarea agriculturii românești în 2026 are loc într-un context de presiune cumulată asupra marjelor de profit, determinată de costuri ridicate de producție, volatilitate climatică și constrângeri administrative. Datele INS și Eurostat arată că, în perioada 2021–2024, costurile totale de producție în agricultura vegetală au crescut cu peste 35%, în timp ce prețurile medii la principalele culturi au avut variații puternice, fără o corelație stabilă cu inputurile.

În 2024, costurile cu îngrășămintele și produsele de protecție a plantelor reprezentau între 38% și 45% din cheltuielile directe pe hectar la cereale, iar cheltuielile cu energia și combustibilul au crescut cu aproximativ 30% față de media 2019–2020. În același timp, subvențiile directe din PAC au rămas relativ constante ca valoare nominală, dar și-au redus semnificativ puterea de acoperire a costurilor reale.

La nivel legislativ, implementarea PNS 2023–2027 a introdus condiționalități suplimentare de mediu și cerințe administrative mai stricte, care au crescut costurile indirecte ale fermelor. Conform evaluărilor JRC și DG AGRI, fermele medii și mari sunt cele mai expuse riscului de comprimare a marjei, în lipsa unor ajustări de structură sau tehnologice.

Pentru 2026, datele disponibile indică o marjă netă estimată sub 10% pentru multe exploatații vegetale neirigate, în condiții climatice normale. În absența unor politici de compensare sau a unor investiții eficiente în reducerea costurilor unitare, agricultura românească intră într-o fază de selecție economică accelerată.

(Foto: Freepik)