Asigurările agricole reprezintă, teoretic, principalul instrument de protecție împotriva riscului climatic. În practică, gradul de acoperire rămâne limitat. Conform Eurostat și ASF, în 2024 mai puțin de 30% din suprafața agricolă utilizată din România era asigurată împotriva principalelor riscuri climatice.

Costul polițelor și nivelul despăgubirilor explică această situație. Primele de asigurare reprezintă între 4% și 7% din valoarea asigurată, iar despăgubirile sunt condiționate de praguri ridicate de pierdere. În multe cazuri, pierderile economice reale nu ating nivelul necesar pentru activarea plății.

Mecanismele publice de sprijin au redus parțial costul inițial, dar nu au rezolvat problema acoperirii efective și a timpului de plată. Întârzierile în evaluare și despăgubire afectează fluxul de numerar al fermelor.

Pentru 2026, asigurarea agricolă trebuie privită ca un instrument de limitare a pierderilor, nu ca o garanție de stabilitate financiară. Fără investiții în irigații și managementul solului, riscul climatic rămâne suportat în mare parte de fermier.

(Foto: Freepik)