Evoluţia şi dezvoltarea pieței input-urilor fost întotdeauna o problemă importantă pentru agricultură. Evoluția prețurilor și a calității produselor afectează avantajul comparativ al producției agricole între regiuni și tipuri de producție. Aceste evoluții afectează, de asemenea, veniturile gospodăriilor agricole și pot avea implicații dincolo de nivelul fermei. Pornind de la aceste implicaţii, Comisia Europeană a elaborat raportul cu titlul „Overview of the Agricultural Inputs Sector in the EU”, care subliniază îngrijorările care apar în special în ceea ce privește puterea de piață a furnizorilor de inputuri, deoarece acest lucru poate duce la costuri mai mari și la o distribuție diferită faţă de regulile concurenţiale. Dar, câte input-uri se utilizează în agricultura Uniunii Europene? Mai jos, vom extrage date de pe segmentele seminţelor şi ale nutriţiei animale.

Piaţa seminţelor, de facto, globalizată

Piața de semințe a Uniunii Europene este o parte cheie a pieței globale. În 2018, valoarea pieței de semințe a UE a ajuns la 7 miliarde de euro, reprezentând 20% din piața globală. Pe o piață mondială în creștere a semințelor, piața europeană a crescut cu 45% între 2001 și 2018, în timp ce piața globală a crescut cu 76%.

Ca urmare, piața de semințe a UE poate fi considerată de facto, globalizată, fiind formată din segmente mici, delimitate de statele membre ale UE sau de speciile de culturi. Franța este de departe cel mai mare jucător european deţinând aproape o treime din piaţă.  Germania, Italia, Spania și Țările de Jos acoperă cea mai mare parte a cotei de piață rămase.

Cât de mare este cererea?

Baza de date FADN nu conține date detaliate despre cererea și utilizarea diferitelor tipuri de semințe, însă toate costurile semințelor sunt la rubrica „Semințe și răsaduri”. În UE există aproximativ 47,5 milioane de hectare cultivate cu cereale. Cele mai importante cereale sunt grâul (24 de milioane de hectare), orzul (12 milioane de hectare, din care 7,1 milioane este orzul de primăvară), triticale și ovăz (acoperite combinat pe aproximativ 2,6 milioane de hectare).

Cele mai importante culturi de câmp sunt mazărea (660.000 hectare), fasolea (335.000 hectare) și lupinele dulci (50.000 hectare). Ierburile utilizate în scopuri furajere (pășuni și pajiști), timp liber (peluze, terenuri de sport și terenuri de golf) și peisagistică, reprezintă cea mai mare cultură din Uniunea Europeană. Aceasta acoperă aproximativ 57 de milioane de hectare de pajiști și pajiști permanente, adică, un total de 173 de milioane de suprafețe agricole utilizate (UAA), ceea ce reprezintă 33%.

În UE-28 sunt cultivate aproximativ 15 milioane de hectare de porumb, din care 60% (9,4 milioane ha), sunt recoltate sub formă de cereale, iar restul (5,9 milioane ha) sub formă de siloz. Porumbul dulce acoperă 70.000 de hectare. Semințele de porumb sunt produse pe aproximativ 180.000 de hectare.

Cele mai importante culturi oleaginoase sunt rapița, cu o suprafață de 6,8 milioane hectare, și floarea soarelui, cu 4,3 milioane hectare. Cele mai importante culturi de fibre cultivate în UE sunt bumbacul (225.000 hectare), inul (75.000 hectare) și cânepa (20.000 hectare).

UE produce cartofi pe aproximativ 1,7 milioane de hectare. Cartofii de semințe sunt produși pe aproximativ 180.000 de hectare. Există peste 2.600 de soiuri de cartofi enumeraţi în Catalogul comun european. Din companiile globale de creștere a cartofilor 95% sunt situate în UE. Principalele piețe sunt cartofii de masă, cartofii prăjiți, frisca și amidonul. Cu toate acestea, în ultimele decenii, au fost create mai multe piețe mai mici, de exemplu, pentru salate, fast-food sau cartofi ecologici.

UE este liderul mondial (50%) de sfeclă de zahăr din lume. Anual, UE produce aproape 20 de milioane de tone metrice de zahăr alb, de pe aproximativ 2 milioane de hectare. Semințele de sfeclă de zahăr sunt produse pe aproximativ 9.000 de hectare, în mare parte în Franța și Italia.

Legumele sunt produse pe mai mult de 400.000 de hectare în UE. UE importă aproximativ 12,5 milioane de tone de fructe și legume proaspete în valoare de 11 miliarde de euro. În același timp, UE exportă 5 milioane de tone de legume în valoare de 4 miliarde de euro.

Costurile fermierilor români sunt în scădere

Olanda prezintă cea mai mare pondere medie a costurilor semințelor în costul total, în ultimii zece ani, acestea crescând cu 12%. Pe de altă parte, Irlanda prezintă cea mai mică rată de costuri pentru semințe. Pentru restul statelor membre, ponderea costurilor semințelor a fost destul de lină în timp, în jur de 8% în medie în ambele perioade.

Cu toate acestea, țări precum România, Regatul Unit și Estonia arată o scădere cu aproximativ 18% (15% pentru Lituania), din 2008 şi până în 2008, în timp ce Belgia, Italia și Olanda arată o creștere de la 12% la 16%.

Structura pieței

Piața europeană a semințelor este foarte diversă. Pentru anul 2016, au fost raportate 6.974 de companii de semințe. Cel mai mare număr de companii au fost raportate pentru Polonia și România, cu aproximativ 2.000 fiecare, Ungaria în jur de 800, Marea Britanie în jur de 800; între 120 și 350 de companii pentru Franța, Italia, Germania, Olanda și Slovacia și mai puțin de 60 în celelalte state membre. Se preconizează că, până în anul 2025, sectorul va angaja aproximativ 50.000 de persoane.

Dimensiunea pieței europene a semințelor a crescut cu aproximativ 3,79% din punct de vedere valoric, între 2010 și 2018, ceea ce este destul de puţin. Cele mai importante piețe pentru semințele comerciale, în termeni valorici sunt cerealele și legumele (39%), porumbul (26%), cartofii de sămânţă (14%), legumele (11%), culturile de oleaginoase și fibre (4%), sfeclă de zahăr ( 3%) și ierburi (3%) (PE 2013).

Piaţa furajelor

Potrivit Federației Europene a Producătorilor de Furaje (FEFAC), fermele europene de animale și potențialele alte firme de procesare au consumat în anul 2013 un număr de 477 milioane de tone metrice de furaje pentru animale, cereale cultivate la fermă (51 Mt), suplimente furajere și furaje combinate. Întrucât agricultorii cresc în principal și folosesc ei înșiși fungi și cereale, studiul s-a axat pe analiza concentrației de piață a aprovizionării cu furaje combinate. Motivul pentru aceasta este că, spre deosebire de fermierii extrem de competitivi, firmele cu un consum intensiv de capital produc furaje combinate.

Aşadar, furajele combinate sunt un amestec de diferite materii prime (de exemplu, soia și alte cereale) și premixurile. Premixul este un amestec de aditivi pentru furaje, cum ar fi fibre, vitamine și minerale și cuprinde 1-5% din volumul total de furaje compuse (Rabobank International 2017). Din 962.000 de premixuri produse la nivel global, țările asiatice (în special China), produc mai mult de o treime. Țările UE-28 și Statele Unite produc împreună o altă treime. Restul de treimi este produs în Restul Europei, Canada, Brazilia, Mexic, restul Americii și alte țări.

Cine sunt granzii?

Furaje combinate industriale (154 Mt în 2017), constituie aproximativ 30% din consumul total de furaje pentru animale în Europa (ForFarmers 2018) și aproximativ 80% din toate produsele alimentare achiziționate (FEFAC 2018). Opt state membre importante ale UE au produs peste 5 Mt în anul 2017. Aceste opt state membre importante constituie aproximativ 80% din totalul pieței furajelor UE-27.

Statele membre ale UE au diferite categorii de animale. Patru dintre ele au o producție majoră în furaje de porci: Germania, Spania, Olanda și Belgia. Restul de patru, produc cea mai mare parte din furajele lor combinate total,e pentru păsări de curte: Franța, Regatul Unit, Italia și Polonia.

În general, furajele combinate pentru păsări de curte constituie aproximativ o treime din volum, fiind urmate de furajele pentru porci, cu o pondere similară, dar oarecum mai mică. Sectorul bovinelor este al treilea cel mai important furaj combinat, cu 28%. Cealaltă categorie include înlocuitori de lapte, mâncare uscată pentru animale de companie și alte animale.