Riscul climatic a devenit un factor structural al agriculturii românești, nu o variabilă excepțională. Datele INS și Eurostat arată că, în perioada 2015–2024, frecvența anilor agricoli cu pierderi semnificative de producție a crescut constant, cu impact direct asupra veniturilor fermelor. În 2022 și 2023, seceta pedologică severă a afectat peste 2,5 milioane de hectare, conform MADR, generând pierderi economice majore.

În 2024, producțiile medii la porumb și floarea-soarelui au înregistrat variații regionale de peste 40%, diferențele fiind explicate aproape exclusiv prin accesul la apă și structura solului. În aceste condiții, randamentul mediu devine un indicator tot mai puțin relevant, iar volatilitatea producției se traduce direct în instabilitate financiară.

Impactul economic al riscului climatic nu se limitează la pierderea producției. Costurile fixe ale fermei – leasinguri, credite, amortizare – rămân constante, indiferent de nivelul recoltei. Un an slab climatic poate transforma rapid o fermă aparent profitabilă într-una cu pierderi structurale. Analizele JRC indică faptul că fermele neirigate din Europa Centrală și de Est sunt cele mai expuse.

Pentru 2026, datele IPCC și JRC indică menținerea unui nivel ridicat de incertitudine climatică, în special în sudul și estul României. Adaptarea devine o condiție economică imediată, nu o opțiune strategică pe termen lung.

(Foto: Freepik)