E toamnă. Se adună roadele, se fac socotelile, se pritocește viitorul. De muncit, voi, fermierii țării, ați muncit, nu-i vorbă. Sunteți mulțumiți de ce ați adunat? De adunat, e după hărnicia fiecăruia dar și după vrerea lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu nu prea a fost darnic, mai ales pentru fermierii din sudul României și cei din Est.

Seceta cruntă i-a lovit din nou și în această vară pe aceștia. Apoi, au venit și ploile cele mari care au spălat de pe fața ogoarelor și bruma de rod care mai că se încropise, spre a micșora paguba.

Însă, mai ales fermierii din Transilvania nu au de ce să se plângă. Unii dintre ei au realizat producții foarte bune, iar câștigul le-a fost pe măsură. Bravo lor, mai ales celor care au adunat ceva capital și, beneficiind și de ceva fonduri europene, au avut grijă și și-au înființat sisteme de irigații.

În rest, cum spuneam, au stat pe mai departe la mare mila lui Dumnezeu. Când or să treacă și oamenii ăștia pragul spre performanță, tot numai Dumnezeu știe, pentru că bani de investit nu au, pentru a se pune la adăpost în fața secetei, că de inundații nu te poți feri.

Ba, te-ai feri, dacă statul s-ar fi ocupat și ar fi făcut lucrările de sistematizare  apelor așa cum trebuie. Dar, de unde lucrări? Mai bine spus, de unde stat? Ni se tot aruncă în față ajutoare și măsuri de sprijin, ca mari realizări, dar astea sunt plombe de moment, nu programe de durată.

Oare, când vom avea un program coerent, care să vizeze agroindustria alimentară a României, care să fie conceput, pus în aplicare și, mai ales, urmărit, indiferent de partidele care sunt la guvernare!? Asta nu e decât o întrebare retorică, pentru că, știm bine, așa ceva nu se va întâmpla prea curând.

Dinspre zootehnie ar fi vești bune: Fermele de porci, cu tot PPA-ul lor, încep să se repopuleze, și, ce e mai important, se repopulează fermele de reproducție. Asta înseamnă că, puțin câte puțin, crește efectivul de suine românești. După INS, și numărul de bovine a crescut, față de 2023. Nu cu mult, cu doar 1 %, dar a crescut, nu-i așa!? E nevoie de mult mai multe.

La oi, a trecut și iureșul Pestei Micilor Rumegătoare. Parcă lucrurile s-au mai domolit. Dar mentalitatea rapace a ciobanilor a rămas. Păi, unde ai mai pomenit să ceri guvernului să dea o lege care să stabilească prețul minim cu care să se vândă o oaie sau un miel, și unde ai mai auzit ca vreun cioban să ceară autorității sanitar-veterinare să dea un zapis în care să spună că ”boala nu există”? Păi, cum unde? În România. Halal!

Dar, până la urmă, întrebarea rămâne: Sunt mulțumiți fermierii României? Și dacă ar fi, nu ne-ar spune, și dacă ar fi, s-ar tot plânge și cu rost, și fără rost. (Foto: Freepik)