Sectorul suin din România funcționează într-un dezechilibru structural persistent, caracterizat de o dependență ridicată de importurile de purcei pentru îngrășare. Deși România deține un efectiv total de aproximativ 3 milioane de porcine, conform datelor Institutului Național de Statistică, capacitatea internă de reproducție este insuficientă pentru a susține cererea din fermele comerciale. În consecință, o parte semnificativă a purceilor introduși în ciclul de producție provine din state membre ale Uniunii Europene, în special din Danemarca, Olanda și Germania.

Datele Eurostat indică faptul că România importă anual un volum semnificativ de purcei vii, în funcție de ciclurile de producție și de evoluția epidemiologică. Acest model generează o dependență directă de piața externă pentru o verigă esențială a lanțului de producție, reducând capacitatea de control asupra costurilor și expunând fermierii la volatilitatea prețurilor.

Principala cauză a acestui deficit este scăderea efectivelor de scroafe-matcă în ultimul deceniu, pe fondul restructurării sectorului și al impactului generat de pesta porcină africană. Conform Autorității Naționale Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, focarele au condus la sacrificarea a sute de mii de animale și la reducerea capacităților de reproducție.

Reducerea dependenței de importuri presupune investiții în ferme de reproducție, modernizarea capacităților existente și stabilizarea cadrului sanitar-veterinar. Programele de finanțare prin Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale oferă oportunități pentru dezvoltarea acestui segment, însă ritmul de implementare rămâne moderat, iar sectorul continuă să funcționeze într-un model dependent, cu impact asupra competitivității și balanței comerciale.

(Foto: Freepik)