Inovarea si noile tehnologii in domeniul agricol ar putea conduce la cresterea cu pana la 67% a productiei agricole pe hectar si la scaderea pretului alimentelor la circa 50% fata de nivelul actual, pana in 2050, se arata in Raportul Securitatea alimentara intr-o lume cu deficit de resurse naturale rolul tehnologiilor agricole, realizat de Institutul Internaional de Cercetare pentru Politici Agricole IICPA sau IFPRI in lb. eng.. In schimb, daca se pastreaza actualele practici agricole, randamentul culturilor ar putea sa scada cu pana la 18% pe acelasi interval de timp. Impactul inovatiei asupra productivitatii Studiul publicat la inceputul acestui an de Institutul Internaional de Cercetare pentru Politici Agricole analizeaza 11 practici si tehnologii agricole si modul in care acestea ar putea ajuta fermierii din intreaga lume sa imbunatateasca sustenabilitatea cresterii productiei la trei dintre principalele culturi de baza din lume - porumb, orez si grau, identificand cele mai promitatoare tehnologii agricole pentru hranirea populatiei lumii. Raportul IICPA masoara impactul inovatiei agricole asupra productivitatii agricole, a preturilor, a deficitului de alimente, si a fluxurilor comerciale pentru urmatoarele trei decenii si jumatate, identificand practici de care ar putea beneficia in mod semnificativ in special statele in curs de dezvoltare. Cresterea cererii pentru alimente, urmare a cresterii populatiei si a maririi veniturilor acesteia, precum si impactul schimbarilor climatice asupra agriculturii va pune presiune asupra cresterii productiei agricole si a descoperirii si aplicarii celor mai sustenabile metode pentru a hrani planeta. IICPA scoate in evidenta tehnologiile agricole si practicile care pot reduce semnificativ preturile la alimente si insecuritatea alimentara in tarile in curs de dezvoltare. Studiul detaliaza 11 inovatii si tehnologii agricole care pot ajuta la atingerea rezultatului aratat: protectie a culturilor impotriva daunatorilor, irigare prin picurare si/sau prin apersiune, crestere a tolerantei la seceta si caldura a culturilor, management integrat al fertilitatii solului, introducerea in productie a terenurilor nelucrate, utilizarea eficienta a nutrientilor, agricultura ecologica, agricultura de precizie si gestionarea eficienta a resurselor de apa. Spre exemplu, introducerea in productie a terenurilor nelucrate, singura, ar putea creste productia de porumb cu 20%, iar, de asemenea, irigarea culturilor de porumb neirigate ar putea spori productia de porumb cu 67% pana in 2050. Utilizarea eficienta a azotului ar putea creste randamentul culturilor de orez cu 22%, iar irigarea culturilor ar mai aduce un plus de inca 21% al productiei. Folosirea in cultura a unor soiuri de grau cu toleranta mare la caldura putea conduce la cresterea productiei cu 17%, iar extinderea suprafetelor irigate ar mai adauga un surplus de 23%. O singura tehnologie nu e de ajuns Realitatea este ca o singura tehnologie sau practica agricola nu poate sa furnizeze suficienta hrana pentru intreaga lume. In schimb, trebuie sa promovam utilizarea unui numar cat mai mare din aceste tehnologii pentru a creste randamentul agriculturii, a declarat Mark Rosegrant, coordonatorul studiului si director al Diviziei de Tehnologii pentru Productie si Mediu din cadrul IICPA. De fapt, noi recomandam utilizarea unei game cat mai largi dintre aceste tehnologii, pentru a obtine o maximizare a randamentelor si productiei, completa acesta. Este realist sa se presupuna ca fermierii din intreaga lume vor adopta o combinatie de tehnologii pe masura ce acestea devin mai accesibile pe piata, considera specialistii IICPA. Daca fermierii vor aplica aceste tehnologii, atunci, la nivelul anului 2050, prin cresterea productivitatii culturilor, preturile produselor agricole s-ar reduce cu pana la 49% pentru porumb, cu pana la 43% pentru orez, si cu pana la 45% pentru grau. Tehnologiile cu cel mai mare impact potential pentru agricultura in tarile in curs de dezvoltare includ folosirea terenurilor necultivate, utilizarea eficienta a nutrientilor, a culturilor tolerante la caldura si protectie a culturilor impotriva bolilor si daunatorilor. Efectele negative anticipate ale schimbarilor climatice asupra productivitatii agricole, precum si ale cresterii populatiei, proiectate pana in 2050, sugereaza ca insecuritatea alimentara si preturile produsele alimentare vor creste. De exemplu, schimbarile climatice ar putea reduce productia mondiala de porumb cu pana la 18% in urmatoarele trei decenii si jumatate, ceea ce va face chiar mai dificil de hranit populatia lumii, daca noi tehnologii agricole nu vor compensa aceasta pierdere. Una dintre cele mai importante bariere in calea securitatii alimentare la nivel mondial este costul ridicat al produselor alimentare in tarile in curs de dezvoltare, explica Rosegrant. Tehnologiile agricole utilizate in combinatii personalizate, pentru culturi, avandu-se in vedere diferentele regionale, ar putea face mai multe alimente, mai accesibile - mai ales pentru cei cu risc de malnutritie din tarile in curs de dezvoltare. Astfel, aceste tehnologii ar putea sa reduca riscul insecuritatii alimentare cu 36%. Peisaj sumbru in agricultura Romaniei In ceea ce priveste Romania sunt necesare eforturi sustinute pentru a ne integra in acest trend. Programul National de Dezvoltare Rurala pentru perioada 2014 2020, Versiunea oficiala 1 1 iulie 2014 PNDR arata un peisaj destul de sumbru: Majoritatea fermierilor din Romania, in special cei care dein exploataii de dimensiuni mici si mijlocii, nu dispun de cunostinte adecvate in domeniul metodelor de management, al tehnologiilor si standardelor moderne de productie, in special in sectorul zootehnic si horticol, axandu-se preponderent pe experienta practica traditionala. De asemenea, nivelul de constientizare, cunostinte si abilitati a acestora cu privire la metode moderne si inovative de procesare si marketing al produselor agricole, inclusiv in contextul lanurilor scurte de aprovizionare, este insuficient pentru a putea raspunde cererii pietei si a indeplini standardele la nivel european. In plus, acestia nu dein suficiente cunostine cu privire la practicile de mediu care aduc beneficii biodiversitaii, solului si apei si nu dein informaii privind practicile agricole care contribuie la o mai buna adaptare la efectele schimbarilor climatice in zonele cu risc si la reducerea emisiilor de GES. Evolutia in sectorul agro-alimentar din Romania necesita un nivel ridicat de instruire tehnica, economica si de management al afacerii la nivel de ferma, pentru a indeplini cu succes standardele UE sigurana alimentara, sanatatea animalelor, norme de mediu, etc. si de a face faa unui mediu concurenial. FAO confirma principiul Un recent studiu FAO, publicat cu prilejul proclamarii anului 2014 ca Anul International al Fermelor Familiale AIFF, arata importanta biotehnologiilor in transformarea fermelor familiale din surse instabile de venit, in mici afaceri de succes: In regiunile in care agricultura extensiva, industriala, nu poate fi dezvoltata, biotehnologiile pot contribui la dezvoltarea unei agriculturi de scara mica, dar intensiva si care poate asigura necesarul de hrana la nivel local si, totodata, poate oferi un venit decent micilor proprietari de ferme familiale. In acest sens erau oferite si o serie de exemple in care utilizarea biotehnologiilor in fermele familiale din tarile in curs de dezvoltare au constituit un succes: crestere a profitului anual cu 25% pentru cultivatorii de banane implicati, din Sri Lanka si cu 15% pentru cultivatorii de cartofi din Ghana; pret cu 40% mai mare pe produsul finit dupa utilizarea, timp de 5 ani, a biotehnologiilor in procesul de reproducere, pentru crescatorii de capre angora pentru mohair din Patagonia Argentina. Una dintre concluziile studiului FAO este ca, pentru raspandirea utilizarii biotehnologiilor in fermele familiale, trebuie, insa, acordata o mai mare atentie investitiilor in proiectele si afacerile de tip cercetare si dezvoltare. In Romania, sectorul de cercetare-inovare nu este suficient de adaptat nevoilor specifice ale fermierilor si procesatorilor. Problemele structurale ale agriculturii din Romania, efectele schimbarilor climatice si gradul scazut de adaptare la cerintele pieei sunt aspecte ce mentin un decalaj ridicat intre cerintele pietei, schimbarile climatice si posibilitatile reale de productie si procesare si comercializare., se arata in cuprinsul PNDR.