Plants culture

191

Particularitaile de baza a culturii legumicole

autor

infoFERMA.ro

distribuie

In sens larg al cuvantului, legumicultura reprezinta o parte importanta a fitotehniei. Elementele legumicole sunt prezentate prin anumite specii de plante de la care se folosesc, in alimentaie, organele suculente: frunzele, mugurii, fructele, radacilile, lastarii etc. Legumele folosite indeosebi in stare proaspata asigura organismului uman necesarul de vitamine, substane minerale, proteine, glucide, grasimi. Definiia si obiectivele legumiculturii Privita in sens restrans, legumicultura este o stiina care se ocupa exclusiv de cultura legumelor. Etimologia provine de la doua cuvinte din limba latina: legumer, care inseamna vegetale cultivate pentru hrana omului si cultura, care se refera la priceperea de a lucra pamantul si de a ingriji plantele. Terminologia folosita in principalele limbi de circulaie are acelasi coninut: in engleza se defineste prin vegetable cultivations sau vegetable crops, in franceza se spune cultures maracheres, in germana gemusebau, in italiana orticoltura, in rusa ovoscevostvo. In vorbirea curenta, pentru definirea plantelor legumicole, se apeleaza la termenul de legume. Aceasta este o denumire generica ce se atribuie unor pari de planta fructe, frunze, radacina, inflorescene sau chiar plantelor intregi folosite in alimentaie. Se foloseste curent si termenul de zarzavat, care este o expresie de origine turca, echivalenta termenului de legume. Cultura legumelor a constituit una dintre primele activitai practice ale omului. Pe masura dezvoltarii societaii, s-au dezvoltat continuu cunostinele si metodele de cultivare a plantelor legumicole. In felul acesta, legumicultura s-a consolidat ca o stiina de sine statatoare, desprinzandu-se de fitotehnie, din care face parte, in sens larg. Perfecionarea tehnologiilor de cultura a legumelor de camp, apariia si dezvoltarea culturilor forate, cu ajutorul serelor si rasadnielor si a celor protejete in adaposturi din mase plastice sau sticla, fara sursa permanenta de incalzire, a determinat o delimitare si mai puternica a legumiculturii ca stiina de sine statatoare. Binand seama de obiectivele pe care si le propune legumicultura, aceasta poate fi definita mai complet: Legumicultura este o stiina care se ocupa cu studiul particularitailor biologice ale diferitelor specii de plante legumicole, cu relaiile bio si ecosistemice ale acestora, cu realizarea condiiilor corespunzatoare cerinelor speciilor si soiurilor de plante legumicole, in scopul valorificarii in masura cat mai mare a potenialului lor biologic si pentru obinerea unor producii ridicate, de calitate superioara, esalonate in tot cursul anului si condiii economice avantajoase. Cunoasterea particularitailor botanice ale speciilor legumicole este deosebit de importanta, deoarece aceasta fundamenteaza tehnologia de cultura. De exemplu, la tomate: cand acestea se cultiva prin rasad, sistemul radicular patrunde la mica adincime in sol 20-40 cm si trebuie sa se intervina prin irigari mai dese, pentru a asigura apa necesara plantelor. La cultura tomatelor prin semanat direct, sistemul radicular patrunde la adancime mai mare in sol peste 1 m si plantele se pot aproviziona cu apa din straturile mai profunde ale solului, necesitand irigari mai rare si cu norme mai mari. Soiurile de tomate cu crestere nedeterminata trebuie susinute prin diferite metode, in timp ce la cele cu crestere nedeterminata nu mai este necesara susinerea. Faptul ca, la subsoara frunzelor, se formeaza lastari numii copili este interpretat diferit in tehnologiile de cultura. La cultura timpurie a tomatelor in camp, ca si la cea in sere, solarii si rasadnie, copilitul de face radical, in timp ce la cultura de vara se face parial, lasand 1-2 copili. Particularitaile florilor prezinta o importana deosebita, mai ales la producerea seminelor hibride, unde trebuie intervenit prin lucrarea de castrare si polenizare artificiala. Cunoasterea cerinelor fiecarei specii legumicole faa de factorii de mediu prezinta o importana deosebita, deoarece prin tehnologia aplicata se poate interveni pentru dirijarea acestora in stransa concordana cu cerinele diferitelor specii sau chiar a soiurilor si a hibrizilor de plante legumicole. Legumicultura generala si cea speciala Legumicultura poate fi imparita in doua pari distincte: legumicultura generala si legumicultura speciala. Legumicultura generala se ocupa cu unele aspecte de ordin general privind cultura legumelor, care creaza o baza de cunostine utile pentru legumicultura speciala. Legumicultura generala trateaza importana alimentara si economica a culturii legumelor, bazele biologice, ecologia plantelor legumicole, cadrul organizatoric pentru producerea legumelor, baza materiala necesara, tehnologia generala a producerii legumelor in camp, sere, solarii, a producerii seminelor si ciupercilor comestibile. Partea speciala cuprinde tehnologia de cultura a fiecarei specii legumicole in camp liber, adaposturi din mase plastice, rasadnie si sere. De asemenea, trateaza importana alimentara si economica, originea si aria de raspandire, particularitaile biologice si relaiile cu factorii de mediu. Pe glob se cultiva 250 de specii de plante legumicole. Exista si in prezent o preocupare permanenta pentru descoperirea si cultivarea de noi plante legumicole. Marea majoritate a plantelor legumicole se cultiva in camp liber, dar unele dintre acestea se preteaza si la cultura forata/protejata. Legumicultura prezinta unele caracteristici faa de celelalte sectoare ale produciei vegetale. Dintre acestea, se remarca: - gradul inalt de intensivitate, datorat unor particularitai ale plantelor legumicole si tehnologiilor de cultura; majoritatea speciilor au un potenial productiv ridicat, obinandu-se producii mari la unitatea de suprafaa; - legumicultura ocupa suprafee relativ restranse, dar se practica pe terenurile cele mai bune fertile, irigabile, mecanizabile; - comporta investiii mari legate de amenajarea terenului pentru irigare si mecanizare, de constituire a spaiilor pentru cultura si a depozitelor pentru pastrarea produselor; - legumicultura se practica tot timpul anului, folosindu-se spaii incalzite sere si neincalzite solarii; - tehnologiile de cultura sunt foarte complexe si se difereniaza de la o specie la alta si chiar in cadrul aceleiasi specii, in funcie de locul de cultura, de destinaia produciei si de perioada de cultura; - pentru majoritatea legumelor se impun masuri speciale de recoltare, transport, depozitare si de condiionare pentru valorificare. In condiiile tehnologiilor moderne de cultura, prin mecanizare si automatizare, procesele de cultura dobandesc un caracter industrial tot mai pronunat. Legumele au o importana deosebita in alimentaia omului. O alimentaie raionala este de neconceput fara folosirea zilnica a legumelor, intr-un sortiment variat. Legumele au un efect deosebit de favorabil asupra sanataii organismului uman prin: - hidratarea organismului, datorita coninutului ridicat de apa; - stimularea activitaii sistemului muscular, prin aportul de hidrocarburi simple; - aprovizionarea organismului cu aminoacizi; - reducerea grasimilor; - alcalinizarea plasmei sanguine; - susinerea procesului de calcifiere normala; - sporirea activitaii enzimelor, prin aportul de elemente minerale: K, Ca, Fe, Mg, Zn, Fl; - blocarea activitaii bacteriilor de fermentaie; - reglarea metbolismului prin aportul vitaminelor. Legumele au un coninut ridicat de vitamine. Coninutul in vitamine este influenat de specie, soi, clima si tehnologia aplicata. Prin consumul zilnic a 250-300 g de legume din specii diferite se asigura necesarul de vitamine pentru o persoana activa.

aflat

anterior
urmator

read

newsletter1

newsletter2