Politica Agricolă Comună reprezintă unul dintre cele mai importante mecanisme de stabilizare economică pentru sectorul agricol european. În cazul României, impactul financiar al plăților directe este cu atât mai important cu cât structura agriculturii este caracterizată de volatilitate climatică și de marje relativ reduse în anumite segmente ale producției vegetale.

Conform datelor publicate de Eurostat și Comisia Europeană, România beneficiază anual de aproximativ 3 miliarde de euro din fondurile Politicii Agricole Comune. O mare parte a acestor resurse este reprezentată de plățile directe acordate fermierilor prin intermediul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Nivelul plății de bază pe suprafață se situează în jurul valorii de 95–100 euro pe hectar. La aceasta se adaugă plata redistributivă pentru primele hectare, eco-schemele și alte instrumente de sprijin, astfel încât sprijinul total poate depăși în multe cazuri 200 euro pe hectar.

Comparativ cu statele vest-europene, nivelul subvențiilor rămâne însă mai redus. În Franța sau Germania, sprijinul total depășește frecvent 250–300 euro pe hectar. Diferențele reflectă structura istorică a Politicii Agricole Comune și negocierile succesive dintre statele membre.

Pentru numeroase exploatații agricole românești, subvențiile reprezintă o componentă esențială a veniturilor. În anii agricoli caracterizați de prețuri scăzute sau de producții afectate de secetă, plățile directe pot reprezenta chiar factorul care menține echilibrul financiar al fermei.

(Foto: Freepik)