În contextul agriculturii moderne, caracterizată prin eficiență economică, sustenabilitate și precizie nutrițională, utilizarea subproduselor industriale devine tot mai frecventă.

Cheia integrării

Dintre acestea, cerealele distilate-distillers dried grains with solubles (DDGS), rezultate din industria bioetanolului, se disting prin potențialul lor valoric crescut în furajarea animalelor monogastrice și poligastrice. Totuși, cheia integrării optime a acestor materii prime în formulele de hrană o reprezintă consistența compozițională – o trăsătură adesea subestimată, dar esențială.

Potrivit unei analize publicate în revista de specialitate AllAboutFeed, variabilitatea componentelor nutritive din DDGS a fost semnificativ redusă în ultimii ani, ca urmare a progreselor tehnologice din procesele de fermentație și uscare.

Astfel, coeficientul de variație pentru conținutul proteic al DDGS se situează în jurul valorii de 11 %, comparabil cu cel observat în surse proteice clasice, precum tărâțele de soia sau făina de rapiță. Mai mult, atunci când furnizarea DDGS se face de la o unitate unică de producție, omogenitatea compoziției este și mai ridicată.

Această constanță are implicații directe în formularea rațiilor furajere. Spre exemplu, un produs DDGS cu un conținut mediu de 32,5 % proteină (pe bază de substanță uscată) și o abatere standard de 3,75 ar genera o variație semnificativă între loturi, cu 16 % dintre acestea având sub 28,8 % proteină.

Dacă abaterea standard este redusă la 1,5, aceeași variație devine marginală – sub 3 puncte procentuale. La un nivel de includere de 10 % în rație, fluctuațiile devin practic neglijabile, asigurând o precizie nutrițională sporită și reducerea costurilor prin eliminarea supradozajelor de siguranță.

Relevanța practică a consistenței

Relevanța practică este dată de următoarele caracteristici:

Creșterea nivelului de includere: Stabilitatea în compoziție le permite nutriționiștilor să crească procentul de DDGS în rație, fără riscuri privind dezechilibrele nutriționale.

Optimizarea formulărilor furajere: Reducerea marjei de siguranță contribuie la o alocare mai rațională a resurselor, limitând cheltuielile inutile cu surse proteice costisitoare.

Beneficii ecologice: Un aport exact de nutrienți înseamnă o digestibilitate superioară și emisii reduse de azot sau fosfor, contribuind astfel la diminuarea poluării solului și apelor.

Dincolo de proteine: Este esențial de subliniat că și alți parametri – precum conținutul energetic, fibra insolubilă, grăsimile reziduale și mineralele – prezintă o variabilitate gestionabilă în DDGS-ul modern.

Aceste caracteristici conferă produsului o versatilitate nutrițională care îl face valoros atât în furajarea porcinelor și păsărilor, cât și în hrana rumegătoarelor.

Perspective și limite

Variabilitatea între loturi persistă, în special în cazul surselor provenite din diverse unități de producție, cu tehnologii eterogene. Tipul de cereală utilizată, gradul de extracție a uleiului și procesele de amestecare influențează direct compoziția finală.

Însă industria bioetanolului manifestă un interes crescut pentru standardizare și control al calității, ceea ce face ca DDGS-ul de astăzi să fie net superior celui din urmă cu un deceniu, atât ca predictibilitate, cât și ca valoare nutritivă.

Într-un context agricol tot mai dependent de date exacte și randamente ridicate, consistența compozițională a DDGS devine o premisă esențială pentru formularea eficientă a furajelor.

Departe de a fi un produs secundar aleatoriu, DDGS-ul modern, standardizat și analizat riguros, se dovedește a fi un ingredient strategic în nutriția animalelor.

Potrivit AllAboutFeed, promovarea consistenței nu doar optimizează performanțele zootehnice, ci contribuie și la sustenabilitatea generală a lanțului agroalimentar. (Foto: Freepik)