În ceea ce privește protecția culturilor, ne așteaptă un blocaj total, în cazul în care Comisia Europeană nu acționează rapid, avertizează COPA-COGECA într-un comunicat remis redacției infoFERMA.

În ultimii zece ani, am auzit din ce în ce mai des colegi europeni raportând că în anumite sectoare, fie că este vorba de legumicultură, pomicultură sau producție vegetală, din cauza lipsei de soluții pentru combaterea dăunătorilor sau bolilor, producția pur și simplu s-a oprit.

Această problemă, care rareori ajunge în titluri și este adesea înțeleasă greșit de publicul larg, reprezintă o sursă majoră de frustrare și descurajare pentru marea majoritate a fermierilor.

Ca un exemplu rapid, pierderi de recolte de până la 50% la sfecla de zahăr și rapiță sunt posibile dacă nu se găsesc soluții imediate de protecție a plantelor. În sectoare specializate, cum ar fi pepinierele, se profilează pierderi de până la 80%. Și acesta este doar vârful aisbergului.

La nivel european, ceea ce era odinioară excepția devine acum rapid normă, iar în câțiva ani toate producțiile agricole majore de pe continentul nostru s-ar putea confrunta cu un blocaj total.

Din 2001, numărul de ingrediente active de protecție a plantelor disponibile a scăzut vertiginos de la 900 la 422 de substanțe. Din iunie 2019, am înregistrat o pierdere netă de 85 de substanțe, fără ca niciun produs convențional să fie aprobat pentru a le înlocui pe cele pierdute.

Ritmul acestor retrageri se accelerează rapid. În centrul acestei penurii iminente se află sistemul de autorizare a produselor de protecție a plantelor, care datează din 2009 și al cărui cadru a devenit din ce în ce mai rigid în timp.

În 2022, intenția de a transforma „Directiva privind utilizarea durabilă” într-un regulament, aceasta fiind notoria propunere „SUR”, realizată într-o atmosferă dogmatică și excesiv de încărcată, a dus la unul dintre cele mai răsunătoare eșecuri ale Comisiei în materie agricolă. Unii s-au bucurat, în timp ce alții s-au lamentat.

Cu toate acestea, în mijlocul tuturor acestor lucruri, cei mai direct afectați, și anume fermierii, au rămas fără suficiente soluții la îndemână și într-o situație periculos de neschimbată.

Dacă ar trebui să alegem un singur exemplu convingător pentru a ilustra riscurile pe care această lipsă de răspuns politic concret le prezintă pentru noi toți, să luăm cazul frapant al cartofului. Chiar și astăzi, mana târzie, aceeași boală care a cauzat foametea cartofului din Irlanda, continuă să amenințe culturile.

Deși anterior fermierii aveau la dispoziție mai multe instrumente pentru a combate această amenințare persistentă, opțiunile lor se diminuează rapid în zilele noastre. Fără acțiuni imediate, randamentele cartofilor ar putea scădea cu până la 50%, amenințând nu doar mijloacele de trai ale fermierilor, ci și securitatea și suveranitatea alimentară a Europei.

Fiecare an care trece a devenit o cursă contra cronometru, iar în curând Europa nu își va mai permite luxul unor mari dezbateri teoretice, confruntată cu realitatea dură care se apropie rapid.

Acest lucru se datorează fie crizelor din ce în ce mai frecvente care afectează producția noastră, fie incoerenței crescânde și nedreptății flagrante din jurul importurilor de produse agroalimentare care nu îndeplinesc niciunul dintre standardele noastre sau nu respectă niciuna dintre interdicțiile noastre.

Cu toate acestea, speranța în această chestiune pentru sectorul agricol ar putea veni acum de la Comisie. Principala instituție a UE este pe deplin conștientă de această problemă și de provocările pe care aceasta le prezintă atât pe piața internă, cât și în ceea ce privește importurile noastre.

„Viziunea pentru viitorul agriculturii” a stabilit principii solide și clare în această privință, cum ar fi ideea „nicio interdicție fără alternative”. Totuși, acest lucru trebuie acum să se reflecte în practică și prin măsuri concrete, lucru pe care sperăm în mod special să-l vedem în pachetul de simplificare anunțat pentru toamna anului 2025.

Împreună cu colegii noștri din Grupul de lucru pentru sănătatea plantelor, propunem patru principii simple. Acestea ar putea ajuta la prevenirea celor mai grave rezultate, oferind în același timp o perspectivă fermierilor și părților interesate din industrie.

În primul rând, metoda actuală de reautorizare trebuie revizuită prin revenirea la o abordare care ia în considerare mai echitabil echilibrul cost-beneficiu/risc. Prea multe substanțe active sunt retrase de pe listă din motive care, în opinia noastră, nu sunt suficient de bazate pe știință sau pe calcularea riscurilor.

În al doilea rând, și evident, trebuie să sprijinim, să promovăm și să accelerăm autorizarea soluțiilor alternative, cum ar fi produsele de protecție a plantelor pentru biocontrol și/sau noile tehnici genomice.

Cu toate acestea, este un fapt că fermierii nu se pot aștepta la o înlocuire unu la unu a substanțelor peste noapte. Cercetarea și comercializarea necesită timp și, ca atare, trebuie să luăm în considerare măsuri tranzitorii practice pentru a evita proliferarea blocajelor.

În al treilea rând, trebuie să sprijinim inițiativele de asistență agronomică și tehnică pentru fermieri pe măsură ce aceștia trec la noi metode de protecție a culturilor.

În cele din urmă, și în mod crucial – și acesta este un punct deja recunoscut în Viziunea Comisiei – trebuie să consolidăm, oriunde este posibil, protejarea standardelor europene în politica noastră comercială. În caz contrar, așa cum ne confruntăm deja cu relocarea emisiilor de carbon, ne vom confrunta din ce în ce mai mult cu „relocarea emisiilor de carbon”.

În această chestiune, ca și în multe altele din domeniul agricol, Europa își joacă viitorul, precum și pe cel al securității sale alimentare, în lunile următoare. Dacă nu putem avea grijă din culturile noastre, nu va mai rămâne nimic despre care să se spună „Bucurați-vă, e din Europa!.

Între dogmatismul politic și un status quo nesustenabil, există o cale rezonabilă de urmat, una care poate fi modelată prin luarea unor decizii pragmatice și prin angajarea unui dialog cu reprezentanții agriculturii.

Max Schulman, fermier finlandez și președinte al Grupului de lucru pentru sănătatea plantelor de la Copa-Cogeca

Johann Meierhöfer, șef al departamentului de producție vegetală / energie la Deutscher Bauernverband, vicepreședinte al Grupului de lucru pentru sănătatea plantelor de la Copa-Cogeca

Miguel Minguet, fermier spaniol, vicepreședinte al Grupului de lucru pentru sănătatea plantelor de la Copa-Cogeca (Foto: Freepik)