Diminețile de mai au o lumină aparte. Razele soarelui ating frunza cu o blândețe caldă, iar mirosul pământului proaspăt lucrat plutește peste rândurile ordonate de meri, pruni și cireși. Livada, după frământările iernii și freamătul timid al primăverii, intră acum în perioada în care mâna omului trebuie să vegheze, cu grijă și știință, rodul anului ce va veni, spun specialiștii în pomicultură.

”Hotărârea” pomilor

Luna mai e luna când pomii ne arată ce-au hotărât să facă anul ăsta. Dacă ai ochiul format, vezi dintr-o privire dacă e un an bun.

Primul pas, este tăierea de corecție. Chiar dacă tăierile principale s-au făcut în februarie-martie, acum e momentul să se elimine lăstarii lacomi care au apărut haotic. „Lăstarul lacom îți fură seva și nu dă fructe. Îl tai repede, altfel îți dă de lucru tot anul.”

Urmează tratamentele fitosanitare. În această perioadă, pomii sunt extrem de vulnerabili la boli și dăunători. Monilioza la cireși și pruni, făinarea la măr, focul bacterian la gutui – toate pândesc în umbra frunzelor tinere. „Nu stropim doar de dragul stropitului. Alegem soluții țintite, preferabil ecologice, cu cupru sau sulf, și le aplicăm la orele răcoroase, dimineața sau seara. Albinele nu trebuie să sufere.”

Apoi, vine prășitul manual. În livezile tradiționale, mai ales în cele neierbicidate, pământul trebuie afânat. „Rădăcinile au nevoie de aer. Și buruiana, dacă o lași, îți sufocă pomul. E ca-n viață, dacă nu smulgi la timp ce-i străin, te copleșește.”

Într-o margine de livadă, sub un cireș deja cu fructe mici, o femeie leagă crenguțe cu o sfoară subțire. „Să nu se rupă când vin ploile. Cireșul face rod greu și-i sensibil la vânt.” Este un gest mic, dar care salvează uneori zeci de kilograme de fructe. Aici, în livadă, orice gest contează.

Se face și fertilizarea, dar cu măsură. „Dacă le dai prea mult azot, pomii o iau razna. Cresc frunze și uită de fructe.” Nelu folosește compostul preparat toamna trecută. „Ce vine din pământ, înapoi în pământ.”

Și, poate cel mai important: monitorizarea. „Un pom bolnav îți spune. Frunza se-ngălbenește, vârful se înmoaie, scoarța crapă. Dacă ești atent, îl prinzi la timp.”

La prânz, liniștea e deplină. Într-un colț, un roi de albine zboară liniștit printre florile târzii ale părului de toamnă. Deasupra, soarele topește ultimele urme de rouă. Munca în livadă nu e niciodată grăbită, dar e mereu constantă.

Pentru Nelu și cei ca el, începutul lui mai e un fel de promisiune. E momentul în care îngrijirea se transformă în încredere, iar truda în răbdare. În livadă nu se aleargă după rezultate. Se lucrează cu timp, cu mâinile și cu sufletul.