Producția de amoniac în Europa se confruntă cu provocări majore, determinate de creșterea prețurilor la gazele naturale și de reglementările stricte privind emisiile de carbon, se arată într-un material Euractiv.

În acest context, directorul executiv al BASF, Martin Brudermüller, a declarat că producția de amoniac în Europa nu mai are viitor, subliniind dificultățile economice și de mediu cu care se confruntă industria.

Impactul prețurilor la gazele naturale asupra producției de amoniac

Producția de amoniac este un proces cu un consum intensiv de energie, utilizând cantități semnificative de gaze naturale ca materie primă. Creșterea prețurilor la gazele naturale în Europa a afectat negativ rentabilitatea producției de amoniac.

De exemplu, în 2021, BASF a redus producția de amoniac la unitățile sale din Anvers și Ludwigshafen din cauza creșterii prețurilor la gazele naturale.

În 2022, aproximativ 70% din producția de amoniac din Europa a fost oprită din cauza costurilor ridicate ale gazelor naturale, iar analiștii au sugerat că este puțin probabil ca aceste capacități să fie reluate în viitorul apropiat.

Reglementări stricte privind emisiile de carbon și impactul asupra industriei

Pe lângă provocările legate de costurile energiei, industria producătoare de amoniac din Europa se confruntă cu reglementări stricte privind emisiile de carbon.

Directiva privind energia regenerabilă (RED III) impune industriei hidrogenului și îngrășămintelor să înlocuiască 42% din hidrogenul gri cu hidrogen regenerabil până în 2030 și 60% până în 2035. Aceste obiective ambițioase necesită investiții semnificative în tehnologii noi și infrastructură.

În plus, eliminarea treptată a alocărilor gratuite de certificate de emisii în cadrul Sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) va crește costurile pentru producătorii de amoniac.

Mecanismul de ajustare la frontieră a emisiilor de dioxid de carbon (CBAM) urmărește să atenueze concurența neloială din partea producătorilor non-UE, dar nu abordează pierderea competitivității industriei europene pe piața globală a îngrășămintelor cu azot.

Eforturile de decarbonizare ale industriei europene a îngrășămintelor

În fața acestor provocări, industria europeană a îngrășămintelor și-a stabilit obiective clare pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră.

Planul de decarbonizare al industriei prevede reducerea emisiilor directe și indirecte cu 70% până în 2040, comparativ cu nivelurile din 2020, și atingerea neutralității climatice până în 2050.

Pentru a atinge aceste obiective, sunt explorate două căi principale de tranziție:

1. Calea tehnologică neutră: Această abordare implică utilizarea unor tehnologii diverse, precum electroliza, captarea și utilizarea carbonului (CCU), captarea și stocarea carbonului (CCS) și biometanul. Alegerea tehnologiei depinde de infrastructura regională și de disponibilitatea resurselor energetice.
2. Calea hidrogenului verde: Această strategie se bazează exclusiv pe utilizarea hidrogenului produs din surse regenerabile pentru a înlocui hidrogenul derivat din gaz natural. Succesul acestei căi depinde de disponibilitatea și rentabilitatea surselor de energie regenerabilă și de infrastructura necesară pentru producerea și distribuirea hidrogenului verde.

Provocări și considerații pentru viitor

Tranziția către o producție de îngrășăminte mai durabilă implică provocări semnificative, inclusiv:

• Accesul la energie și materii prime cu emisii reduse de carbon: Este esențială asigurarea unui acces fiabil la energie electrică regenerabilă și la materii prime cu emisii scăzute de carbon pentru a menține competitivitatea industriei europene.
• Investiții substanțiale: Decarbonizarea industriei necesită investiții considerabile în tehnologii noi și infrastructură. De exemplu, dacă tot hidrogenul utilizat în producția de amoniac ar fi produs cu electrolizoare alimentate de parcuri eoliene offshore, ar fi necesare investiții de aproximativ 64 de miliarde de euro pentru parcurile eoliene, 17 miliarde de euro pentru electrolizoare și 3 miliarde de euro pentru o rețea de conducte de hidrogen.
• Cererea pentru îngrășăminte neutre din punct de vedere climatic: Este necesară stimularea cererii pentru îngrășăminte produse cu emisii reduse de carbon prin mecanisme precum un sistem de etichetare și obiective obligatorii de achiziție pentru toți cumpărătorii de îngrășăminte cu azot din UE.
• Prevenirea concurenței neloiale: Implementarea eficientă a CBAM este crucială pentru a preveni avantajele competitive nejustificate pentru producătorii non-UE care exportă în Europa.

Declarația directorului executiv al BASF reflectă provocările profunde cu care se confruntă industria îngrășămintelor. (Foto: Freepik)