Pe câmpurile Europei se simte din nou un freamăt de speranță. Fermierii privesc cerul cu mai puțină teamă decât anul trecut, iar utilajele așteaptă cuminți în șoproane semnul începutului de recoltă. Potrivit unui material publicat de AllAboutFeed, perspectivele pentru recolta din Uniunea Europeană par să se lumineze, în ciuda tensiunilor care zguduie piețele agricole la scară globală. Mai multe regiuni au beneficiat de ploi binevenite.

Temperaturile moderate au reechilibrat parțial lipsurile de umiditate care amenințau lanurile de grâu și orz în primăvară. Din Franța până în Polonia, fermierii spun că, deși costurile rămân ridicate – de la combustibil până la îngrășăminte –, grânarele ar putea primi mai mult decât se temeau inițial, iar exporturile ar putea juca din nou un rol cheie în echilibrul fragil al aprovizionării mondiale de cereale.

În același timp, incertitudinile nu dispar. Conflictele comerciale, condițiile meteo imprevizibile și cererea globală nestabilă țin piețele sub presiune. Însă, sub soarele blând al începutului de vară, recolta europeană promite un mic respiro – un strop de optimism care traversează lanurile și se așază pe masa tuturor.

Tot mai multe rapoarte locale indică faptul că recolta de grâu moale din Uniunea Europeană ar putea atinge 121 milioane de tone – un volum peste media ultimilor ani. Chiar dacă Franța, cel mai mare producător din bloc, rămâne cu unele regiuni afectate de secetă, în schimb, Germania și Polonia anunță câmpuri mai uniforme și culturi mai sănătoase, sprijinite de ploi regulate în mai și iunie. Se estimează că randamentul la hectar ar putea crește ușor peste estimările inițiale, iar calitatea bobului este, deocamdată, promițătoare.

În paralel, culturile de orz sunt prognozate să atingă aproximativ 51 milioane de tone, cu perspective bune mai ales în Spania și Ungaria, unde fermierii profită de prețurile competitive și cererea din partea industriei zootehnice și a exportatorilor spre Orientul Mijlociu. Chiar dacă Ucraina rămâne un jucător puternic pe piețele de cereale din Marea Neagră, Europa încearcă să își mențină cota cu livrări stabile, mai ales către Africa de Nord, unde cererea este ridicată.

Îngrășămintele rămân însă o bătaie de cap pentru toți. Costurile mari și disponibilitatea limitată împing mulți fermieri să ajusteze strategiile de fertilizare, iar impactul real se va vedea la recoltarea finală. Pe de altă parte, unii analiști citați de AllAboutFeed spun că, dacă vremea va rămâne favorabilă în iulie și august, fermierii din UE ar putea avea un mic avantaj competitiv față de concurenți din America de Nord, unde unele regiuni raportează pierderi din cauza valurilor de căldură extremă și secetă prelungită.

Specialiștii avertizează totuși că lanțurile logistice tensionate și prețurile volatile la energie ar putea eroda din acest avantaj, mai ales că depozitarea și transportul cerealelor necesită costuri ridicate într-o piață deja fragilă, cu stocuri mondiale la niveluri incerte.

În tot acest tablou, Uniunea Europeană își propune să consolideze securitatea alimentară internă, sprijinind fermierii prin politici care să mențină producția pe linia de plutire și să protejeze aprovizionarea regională într-un climat geopolitic tot mai nesigur.

Pe câmpuri rămâne acum speranța în vreme și în forța pământului, iar ochii fermierilor rămân ațintiți spre norii care aduc belșug sau teamă. După cum notează AllAboutFeed, sub aceste semne de lumină, Europa își caută un echilibru între hambarele pline și provocările care nu par să plece nicăieri.

În sate și ferme mari deopotrivă, zgomotul pregătirilor se amestecă cu știrile despre piețele internaționale, care se pot răsturna de la o săptămână la alta. Comercianții și cooperativele se gândesc cum să negocieze contractele de export.

Asia rămâne un cumpărător imprevizibil, iar Africa își crește nevoia de cereale pentru a-și stabiliza piața alimentară. Fermierii vorbesc despre cum fiecare litru de motorină devine o miză, cum fiecare zi cu soare sau ploaie schimbă calculele și cum își fac provizii de piese și combustibil ca să țină combinele și tractoarele în funcțiune pe tot parcursul verii.

Pe malurile Dunării, barjele încărcate pleacă spre Marea Neagră cu grâu european, care concurează cu livrările ucrainene și rusești, iar porturile din nordul Europei pregătesc silozurile pentru a absorbi recolta de toamnă, pe fondul unei cereri externe care ar putea crește dacă alte regiuni se confruntă cu probleme climatice persistente.

Potrivit AllAboutFeed, exportatorii speră ca stabilitatea relativă a producției din UE să le redea un rol strategic în comerțul global, mai ales că piețele asiatice caută surse alternative de aprovizionare în cazul blocajelor din Marea Neagră sau Marea Roșie.