239
Este puțin probabil ca UE să sufere de foame ca o consecință a războiului din Ucraina, dar ar putea avea un impact devastator asupra zonelor din Africa și Orientul Mijlociu, potrivit șefului COPA-COGECA Pekka Pesonen, care a cerut un pachet „îmbunătățit” Green Deal, pentru menține atât calitatea cât și cantitatea în aprovizionarea cu alimente europene. Iat[ ce a declarat el ]ntr-un interviu acordat EURACTIV despre consecințele războiului din Ucraina și despre cum ar trebui extinse obiectivele ecologice ale UE în lumina situației.
În starea actuală, care credeți că va fi impactul principal al războiului din Ucraina asupra aprovizionării cu alimente?
Situația nu este încă pe deplin analizată și nu am văzut încă impactul total al acesteia. Dar cred că este destul de sigur să spunem deja în această etapă, că ne-am aștepta la perturbări majore ale modelelor comerciale internaționale, și în special în materie de mărfuri agricole, cum ar fi porumb, floarea soarelui, ulei, și ne așteptăm la perturbări comerciale nu numai între noi [Rusia, Ucraina și Belarus și UE], dar și țări terțe.
Care este preocuparea principală în prezent?
Principala preocupare este că am avea perturbări serioase la nivel internațional. UE își poate furniza propriile sale, avem niște stocuri, așa că avem motive să credem că nu ne-ar fi foame.
Dar consecința acestor întreruperi pe care le vedem venind pentru acordurile noastre comerciale bilaterale ar avea cel mai probabil un impact asupra terților, în special în Africa de Nord, țările Maghreb, Egipt, eventual Orientul Mijlociu.
Și ultima dată când s-a întâmplat acest lucru, am avut așa-numita „Primăvară arabă” și de data aceasta, trebuie să recunoaștem și faptul că Rusia și Ucraina au devenit foarte active în aceste regiuni în ceea ce privește comerțul.
Nu va fi atât de ușor să înlocuim aceste volume pe care cel mai probabil le pierdem în comerțul internațional cu aceste regiuni specifice.
Cum poate contribui UE la compensarea pierderii preconizate în aceste domenii?
În primul rând, [UE] trebuie să ne poarte greutatea în aceste structuri comerciale internaționale – trebuie să fim capabili să înlocuim singuri acele volume pe care cel mai probabil le vom rata din Ucraina, Rusia și Belarus.
Al doilea pas este să vedem cât de mult poate tranzacționa [UE], dar realitatea este că vorbim de volume relativ mari și UE nu poate înlocui complet această [pierdere].
Trebuie să ținem cont de faptul că UE, ca toți ceilalți, se confruntă cu costuri mai mari pentru inputuri, în special pentru îngrășăminte. Deci, să ne concentrăm mai întâi pe aprovizionarea pieței UE și apoi, dacă putem, am fi bucuroși să furnizăm anumite mărfuri către țări terțe.
Deci, cum poate fi umplut acest gol?
Trebuie să ne punem la încercare relațiile comerciale cu alți parteneri în cadrul comerțului global. Elementul fundamental este că trebuie să găsim o nouă structură de comerț internațional în următoarele săptămâni, pentru a furniza pieței cu cantități sau volume suficiente pentru a furniza anumite piețe cheie, astfel încât acestea să nu înregistreze creșteri majore de preț care ar fi sensibile din punct de vedere politic. Cred că există o înțelegere comună între marii jucători că trebuie să acționăm în acest sens.
Au existat apeluri din partea unora de a regândi radical obiectivele ecologice ale UE în lumina situației din Ucraina. Ce părere aveți despre asta?
Avem nevoie de completări radicale la Green Deal. Nu avem nicio problemă cu Green Deal ca atare. Credem că fundamentele sunt acolo, dar trebuie să avem un set de instrumente suficient pentru ca agricultura europeană să facă ceea ce trebuie să facă – să furnizeze alimente într-o manieră durabilă.
Dar trebuie să avem asistența UE pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să avem o reechilibrare a lanțului valoric, trebuie să avem coerență și politici.
Așadar, avem nevoie de un pachet Green Deal îmbunătățit care să ne permită să facem [asta]. Este vorba despre producția și întreținerea durabilă a proviziilor, atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ pentru piață. Cred că acest strat suplimentar trebuie să existe, iar Comisia nu a reușit să-l furnizeze.
Ce ați raspunde afirmațiilor că securitatea alimentară nu mai este o problemă?
Când vine vorba de problema securității alimentare, ne-am angajat pe deplin să ne asigurăm că protejăm interesele consumatorilor și ale societății și am demonstrat un rezultat foarte bun al procesului.
Este foarte mult legat de angajamentul pe termen lung al instituțiilor UE, împreună cu părțile interesate și fermierii, că agricultura sugerează să realizeze investiții pentru ca lanțul agroalimentar european să fie mai durabil, mai rezistent și să furnizeze produse alimentare, la un nivel care societatea se asteapta.
Și acum, dintr-o dată, membrii colegiului Comisiei subliniază că nu avem o problemă de securitate alimentară, dând vina pe agricultură însăși și punând sub semnul întrebării toată această activitate. Nu putem accepta asta.
Dacă nu oferim calitatea și cantitatea a ceea ce se așteaptă consumatorii, nu există nicio speranță pentru vreo politică UE, inclusiv pentru Politica Agricolă Comună (PAC). Știm asta prea bine.