Zerul, subprodusul obținut în urma fabricării brânzeturilor și a cașului, a fost mult timp considerat un reziduu cu valoare scăzută. În prezent, industria lactatelor din România începe să recunoască potențialul economic al acestui lichid bogat în lactoză, proteine și minerale. Valorificarea eficientă a zerului poate transforma un cost de procesare într-o sursă alternativă de venit.

Procesatorii mari din Uniunea Europeană utilizează zerul pentru obținerea de concentrate proteice (WPC), izolate (WPI), băuturi funcționale, dar și pentru fermentarea industrială. În România, doar un număr redus de fabrici au implementat sisteme de ultrafiltrare și osmoză inversă pentru a extrage fracțiile valoroase din zer. Aceste sisteme implică investiții inițiale ridicate – între 100.000 și 500.000 euro – dar se amortizează în 3–5 ani prin vânzarea produselor derivate.

O altă direcție promițătoare este utilizarea zerului ca substrat pentru produse fermentate sau ca ingredient în panificație și furaje. În funcție de compoziția și calitatea sa, zerul poate fi adaptat în funcție de cerințele pieței, respectând reglementările privind siguranța alimentară. Ministerul Agriculturii a încurajat prin programe de sprijin investițiile în reciclarea subproduselor lactate, dar implementarea rămâne lentă.

Prin valorificarea integrală a zerului, procesatorii pot atinge o eficiență operațională crescută și pot răspunde cerințelor de sustenabilitate impuse de legislația europeană. În viitor, capacitatea de a transforma subprodusele în resurse valoroase va face diferența între jucătorii inovatori și cei marginalizați de noile standarde ecologice și economice.

(Foto: Freepik)