În plină Stare de Urgenţă, în plină brambureală generată de extinderea nenorocitei de răceli care a cuprins lumea, asist şi asistăm sideraţi, care mai avem puterea de a gândi cu mintea în capul de pe umeri, la reacţii dintre cele mai sinistre. Da, cuvântul nu e greşit deloc: sinistre.
Reacţiile astea încep cu ieşitul aiurea pe străzi, noaptea sau ziua şi pot continua, de ce nu, cu apeluri din ce în ce mai violente, iată, din partea fermierilor, pentru ca magazinele şi statul să le preia marfa, cică, românească, dar direct şi necondiţionat. Acum, haideţi să lămurim câteva lucruri.
În primul rând, marfa aia, fie ea legumă, fie dudă, nu prea e românească, pentru că sămânţa e de la străini, input-urile sunt de la străini, tractorul e de la străini, până şi 4X4 ăla cu care se plimbă pseudo-fermierul activist dinspre uliţă, spre MADR-ul unde, cică, are dialog social, tot de la străini e, că o Dacie Logan făcută la Mioveni îi pute!
Şi mi-l închipui, pe pseudo-fermierul ăsta activist, cum, de la volanul Toyotei ori al Nissan-ului, spune pe ton ameninţător:
„Să ne ia marfa, mama lor de nenorociţi, că noi hrănim România!” Haida-de! Eu ştiu în primul rând că o să cumpăr mereu ce îmi place, la preţul care îmi convine, indiferent de cine e producătorul, că o fi român ori panamez. Dar, mai ales, ştiu că marii fermieri sunt ăia care fac jocurile cu import-exportul cerealelor, başca TVA-ul. Deci, ăia nu îşi hrănesc decât propriile conturi. Bravo lor! Dacă e legal, nimeni n-are nimic cu ei.
Mai ştiu că sunt puţini aceia care lucrează temeinic şi respectă condiţiile hipermarket-urilor, care vorbesc despre stadarde, calitate şi frecvenţă în livrare, pentru a li se prelua marfa. Bravo şi lor, că au înţeles care sunt regulile de piaţă. Mai ştiu şi pe câţiva care nu visează să adune averi cât să cumpere luna, ci se mulţumesc cu o viaţă onestă, decentă, înfiiţându-şi mici unităţi de procesare şi comercializându-şi singuri marfa, fără a aştepta pomeni de la stat.
Dar, exact asta vrea pseudo-fermierul activist: Pomană de la stat, pomană de la hipermarket, pomană care să se materializeze în preluarea necondiţionată a pirului pe care l-a cules de pe marginea şanţului, eventual, chiar fără să i se dea nicio factură, că trebuie să schimbe bujia la Land Cruiser şi are nevoie de bani.
Mai ştiu că exact din acest motiv, al eludării legii, pseudo-fermierul activist face pe dracu-n patru, pentru a nu se asocia, chit că, dacă ar face parte dintr-o organizaţie de felul ăsta, ar putea negocia condiţii ca lumea cu retailul, s-ar putea dezvolta ca lumea, ar putea să cumpere mai uşor tehnologie, depozite şi tot ce trebuie.
Dar nu, el n-are nevoie de astea, el, chiar el, pseudo-fermierul activist care a urlat acum două luni împotriva încercării de a se face ordine în creşterea porcilor în gospodării, spunând că nu îl lasă statul să mai crească porci, deşi nimeni nu îi interzisese nimic, nici măcar comerţul, cu singura cerinţă de a se înregistra, măcar, ca PFA; adică, măcar să intre în legalitate. Or, exact asta nu vrea pseudo-fermierul activist: să lucreze legal!
Când toată lumea, de la Pas de Calais, la Vama Ungheni, spune că graniţele trebuie să fie libere, el, pseudo-fermierul activist se mai îmbăţoşează o dată şi urlă din nou: „E vremea mea, ia de la mine, că sunt român, dă-le dracului de graniţe!”, uitând că, de exemplu, România nu îşi poate asigura necesarul de carne de porc-materie primă doar în proporţie de 40 %, uitând că în afară de loboda lui, procesatorii mai au nevoie de membrane, de input-uri specifice, de ambalaje şi de atâtea altele, că ţara are nevoie de medicamente, de halate şi măşti, de aparatură medicală etc., etc, etc. Petru el, totul se reduce la sacul lui cu mere putrezite!
Una peste alta, pseudo-fermierul activist simte că e momentul lui de a face scandal, de a cere fără măsură şi alături de lege, de a ocoli realitatea într-un egoism greţos care îi mână fiecare acţiune. Iar egoismul ăsta îl face să nu vadă că, în puşcărie sau, iată, în molimă, poţi trăi izolat, dar te alienezi, pe când în economie, cine se izolează, moare! Cât despre faptul că respectivul nici nu ia în calcul regulile economiei de piaţă, nu am nicio pretenţie. În plus, să îi ceri să nu mai ia statul în calcul, pe post de achizitor, ca pe vremea comunismului, e deja prea mult! Poţi fi catalogat drept reacţionar.
De aceea, pseudo-fermierul activist şi toţi aceia care se încred în el şi îl sprijină, sunt siniştri. Pericolul uriaş, însă, este că, sub caricatura unui patriotism găunos afirmat de pseudo-fermierul activist, se coc pentru viitor aberaţii social-politice.
Alminteri, respectul meu, fermierilor adevăraţi. Respectul meu, ţăranului român, ţăranului adevărat şi, nu uitaţi următoarea înşiruire de cuvinte: Ţăran, La ţară, Ţară! El, adevăratul ţăran român poate hrăni România, şi el trebuie ajutat, nu cel evocat de mine, mai sus.
Pentru că, pseudo-fermierul activist nu va hrăni pe nimeni, în afară de el, de propriile-i ambiţii, de propria-i obrăznicie!