În 2025, valoarea totală a producției agricole din Uniunea Europeană a evoluat într-un context de costuri ridicate ale factorilor de producție și de volatilitate a piețelor. În acest cadru, plățile directe din Politica Agricolă Comună continuă să reprezinte un element esențial al veniturilor fermelor, însă ponderea lor reală în acoperirea costurilor devine tot mai atent analizată.

Datele Eurostat indică faptul că, la nivelul Uniunii Europene, plățile directe reprezintă în medie între 20% și 30% din venitul agricol, cu diferențe semnificative între state membre și tipuri de exploatații. Pentru fermele vegetale de dimensiune medie, această pondere poate cre Pentru fermele vegetale de dimensiune medie, această pondere poate crește în anii cu prețuri scăzute la producție, dar scade atunci când costurile de producție cresc mai rapid decât sprijinul public.

Din punct de vedere legislativ, cadrul PAC pentru perioada 2023–2027 menține plățile directe ca sprijin de bază, dar introduce condiționalități și eco-scheme care reduc caracterul automat al acestor venituri. Orice neconformare se reflectă direct în pierderea unei părți din sprijin, amplificând riscul financiar pentru exploatațiile cu marje reduse.

Pentru 2026, subvențiile nu mai pot fi privite ca un substitut al profitabilității. Ele funcționează ca un amortizor de risc, nu ca fundament al modelului economic al fermei.

(Foto: Freepik)