La inceput, cam toata lumea l-a luat la misto. Ala micu, i se spunea, facand legatura cu seful lui de partid, de atunci. Si subsemnatul a zambit ironic, dar zambetul nu i-a stat pe fata decat pret de cateva minute, pana cand a citit fisa profesionala a omului, spunandu-si: Hai sa vedem ce poate! Putini au fost aceia care au spus la fel. Multi l-au taxat in continuare, doar pentru ca facea parte dintr-un partid deviant. Omul, insa, s-a apucat de treaba, si s-a apucat serios. Si-a deschis usa cabinetului si i-a primit pe toti. A facut in asa fel incat consultarea celorlalti si, mai ales, consultarea celor vizati de domeniul de activitate al ministerului pe care il preluase, sa devina realitate de zi cu zi, nu doar lozinca in vorba goala. Responsabilitatea ii era uriasa: avea sub conducere ramura cea mai napastuita, cea mai nenorocita, a economiei romanesti, ramura pe care trebuia sa o scoata la lumina. Si, a reusit, domnule! In doar doi ani, Agricultura devenea al doilea sector economic al Romaniei, din punct de vedere al contributiei la PIB. Ba, mai mult, la un momendat, nu doar ca balanta externa a schimburilor economice era excedentara, dar, pentru prima data, dupa 1990, agroindustria se afla in fruntea top-ului, devansand exporturile altor industrii. In timpul asta, a trebuit, basca, sa-si lumineze locul in cloaca politica a Romaniei. Intr-o oarecare masura, a reusit. Dar, pana la urma, asocierea initiala cu unul dintre cele mai toxice personaje ale Romaniei, nu se poate uita. Va fi pastrata, insa, ca simpla nota biografica, pentru ca, in timp, lumea a bagat de seama la rezultatele muncii sale: sporirea consistenta a bugetului agriculturii, marirea subventiilor si ajutoarelor de sprijin, facilitarea deschiderii sau a redeschiderii unor piete internationale, actiunile anti-evaziune etc., etc. Mai cu seama, insa, el a fost artizanul principal al reducerii cotei de TVA, de la 24 %, la 9 %, pentru produsele alimentare si nu numai. Lucrurile ASTEA vor ramane, la final, lucrurile ASTEA ii vor marca pentru totdeauna cariera ulterioara, asa cum, acum, zi cu zi, ele marcheaza vietile fiecaruia dintre noi. Credem ca, in tot sirul de ministri ori de care au fost ei, el este singurul care a probat ca se poate guverna bine, eficient, cu adevarat pentru oameni. E mults E putins E putin, spun unii. Dar nu o face omul de pe strada, acela care a inceput sa il opreasca pentru a i se plange de una, de alta, nu o spun presedintii de asociatii profesionale, nu o spun industriasii ori fermierii, o spun maruntii politicii care au inceput sa-i dea la cap, cu speranta ca isi va da demisia. Nu si-a dat-o, chiar daca la un momendat a vrut sa o faca. Dar asta nu inseamna ca papusarii mahalalei politice s-au potolit. Nu, continua sa viseze la debarcare, gandind sa puna pe altul in functie. O fi imediat dupa sarbatorile de iarnas O fi mai tarzius Nu stim. Dar, peste ceva vreme, nu va mai fi ministru. Lucrul asta il stia si el de la bun inceput: nu esti ministru pe viata! Pana una, alta, lumea s-a convins ca el este cel mai bun Sef al Agriculturii, din 1990 si pana acum. Si, pana si aceia care il numeau Ala micu , trebuie sa admita ca, alui mic, trebuie sa i se scrie numele cu majuscule, in sirul celor care au ocupat functia de Ministru al Agriculturii. Oricum s-ar termina povestea,Multumim, DANIEL CONSTANTIN! Acest editorial va fi tiparit in editia print nr. 14 a publicatiei infoFERMA